Era cazul ca piloții F-16 să doboare drona? Când un F-16 deschide focul cu tunul, se produce un tir intens de proiectile pe secundă, iar fiecare glonț este orientat spre țintă cu precizie.
Patru piloți, doi români și alți doi aliați din NATO, au monitorizat o dronă intrată în spațiul aerian românesc, iar reacțiile din spațiul public au fost multe. În acest context, este justificată o doborâre a dronelor rusești care pătrund în spațiul nostru? Iată condițiile posibile ale unei intervenții.
Ucraina este o țară aflată în război. Când forțele sale detectează rachete și drone îndreptate spre ei, intențiile par clare: aceste mijloace vin să atace și să distrugă. Drept urmare, răspunsul este să neutralizeze, să oprească și să doboare prin orice mijloace necesare.
Mandatul forțelor armate ucrainene este clar: protejarea populației și a infrastructurii pe teritoriul țării, în această ordine.
De ce trimit rușii dronele
Când România, o țară care nu este în război, detectează drone rusești care se apropie de spațiul său aerian, poate anticipa cel mai grav scenariu, însă nu poate porni din start de la premisa că dronele au ca scop atacarea teritoriului național.
Cum s-a întâmplat până acum de mai multe ori, unele drone au fost doar provocări sau bluffuri, altele și-au pierdut controlul sau ghidajul și au ajuns la graniță — fie au fost bruiajate, fie au avut defecțiuni tehnice, fie s-au abătut de la traiectorie.
Armata Română are același mandat: să protejeze populația țării în primul rând.
Riposta trebuie să fie proporțională amenințării, în conformitate cu cadrul legal care permite doborârea dronelor, ținând cont de prioritatea protejării vieții oamenilor.
Ultima soluție posibilă fiind nimicirea aeronavei care utilizează neautorizat spațiul aerian național.
„Daune colaterale”
Care este riscul în cazul unei riposte kinetice, adică aruncarea proiectilelor spre drona ostilă? Autoritatea militară a explicat circumstanțele evenimentului și motivul pentru care piloții F-16 nu au angajat drona în luptă, subliniind că au fost luate în calcul posibile daune colaterale.
Un coleg a exprimat o opinie în presa locală criticând lipsa reacției Forțelor. Sunt de acord cu ideea că e greu să apeși pe trăgaci, dar poate aceasta este singura soluție. Poate că această dezbatere se reduce la întrebarea: a fost cu adevărat ultima soluție să tragă în drona respectivă?
Ar fi trebuit să tragă una dintre cele 20 de rachete din stoc?
Mulți pun această întrebare legitimă: despre ce fel de riscuri colaterale este vorba?
Când o dronă, un vehicul aerian fără pilot, este angajată în luptă și este doborâtă de un avion de vânătoare, drona nu dispare imediat din aer. Chiar și lovită în plin, fragmentele pot rămâne și pot cădea la sol în funcție de loc și de altitudine. Totuși, folosirea unei rachete ar putea asigura distrugerea majoră a dronei.
Ori în interceptarea unei drone cu rachete vorbim despre un dezechilibru semnificativ într-un război asimetric, în care apărătorul se află într-o poziție la limită.
Rusia folosește în principal drone kamikaze Geran 2, iar costul rachetelor antiaeriene cu ghidaj infraroșu este semnificativ mai mare. În comparație, un interceptor precum AIM-9X costă aproape jumătate de milion de dolari.
România dispune de un număr modest de astfel de rachete în stoc, iar variantele mai vechi sunt și ele semnificativ costisitoare. Este o rezervă extrem de mică, dar foarte prețioasă.
Ce înseamnă să dobori o dronă cu tunul de la bordul unui F-16
În contextul României, rămâne opțiunea de a doborî drona cu tunul de la bord.
Un F-16 românesc are la bord un tun de calibru 20 mm, montat în corpul aeronavei, cu o încărcătură maximă de aproximativ 500 de proiectile.
Dacă este necesar să oprești o dronă atât de ieftină, cea mai potrivită este utilizarea tunului din dotare. Așa a fost indicat de ministrul Apărării.
El a afirmat că proiectilele de calibru 20 mm trase de pe F-16 pot parcurge câțiva kilometri, iar drona zburând la altitudine mică poate ajunge să cadă la sol cu viteză mare.
Un tun de 20 de mm de pe un F-16 nu este o pușcă cu lunetă
Nu știm ce se afla în spatele dronei în momentul interceptării, dar este clar că tunul de 20 mm nu este o armă cu lunetă; rafalele produc o dispersie a proiectilelor, iar nu toate lovesc același punct.
Și apoi, un F-16, chiar și la viteza minimă, zboară mult mai rapid decât drona.
Un F-16 poate atinge în jur de 200 km/h, în condiții ideale, în timp ce Geran-2 poate ajunge la o viteză maximă de 185 km/h, de regulă drona zboară mai lent, în jur de 140 km/h pentru a economisi combustibil.
Asta înseamnă că, în afară de faptul că dronele mici și lente sunt greu de detectat de radar, avioanele rapide au un dezavantaj în interceptarea dronelor cu tunul, deoarece corpul aeronavei trebuie să fie orientat spre drona pentru a lansa rafale.
Când un F-16 trage cu tunul, lansează 600 de „gloanțe” pe secundă
Proiectilele de 20 mm nu pot fi dirijate; tunul este montat coaxial cu corpul avionului și proiectilele se îndreaptă spre direcția în care este orientat nasul.
Pentru a lovi o dronă Geran-2, un F-16 trebuie să se orienteze în linie cu drona sau să urmărească o traiectorie care intersectează drona pentru o clipă, apoi să tragă în rafale scurte.
Aceste rafale scurte înseamnă zeci sau sute de proiectile îndreptate spre țintă.
Un F-16 poate avea în rezervoarele sale aproximativ 500 de proiectile, iar rata de tir a tunului este în jur de 6.000 de proiectile pe minut, adică aproximativ 600 pe secundă.
O dronă nelovită perfect își poate continua drumul, dar de data asta necontrolat și riscant
Din acele sute de gloanțe trase în rafale, doar o parte vor lovi efectiv drona; restul vor avansa spre sol cu o viteză uriașă. Ce se afla la sol în spatele dronei în momentul interceptării nu este cunoscut: oameni, case sau vehicule? Putem doar să ghicim.
Pe de altă parte, există riscul ca drona să nu fie distrusă complet, ci să fie doar avariată, să-și piardă controlul și să se strecoare necontrolat către zone populate.
Se pare că acest scenariu a avut deja parțial confirmări: drone rusești avariate de sistemele de apărare au pierdut controlul și s-au prăbușit, iar unele cazuri s-au petrecut chiar în proximitatea țării noastre.
Cum ar fi putut suna dezbaterea
Dacă ești pilotul F-16, ai libertatea de a decide dacă să dobori drona și cum să o abordezi, în funcție de context.
Observi drona care se îndreaptă spre graniță, o ia nord și se apropie de Ucraina. Ești situat la sud-vest de Chilia Veche, unde autoritățile indică pierderea contactului radar cu drona — ce faci?
Tragi în dronă și, dacă nu este doborâtă, poate virează spre dreapta și coboară necontrolat spre Chilia Veche? Sau o lași să-și continue drumul în afara zonei tale de responsabilitate?
Cum ar fi fost dezbaterea publică dacă sâmbătă seara un pilot de F-16 trăgea în dronă iar aceasta cadea peste o casă în Chilia Veche, provocând victime? Pe români întruchipa Armata are misiunea în prim-plan: protejarea vieții oamenilor.
