Este evident pentru mulți observatori din Europa că Trump nu va deveni niciodată un aliat fidel. Un mesaj dur se adresează atât președintelui american, cât și șefei Comisiei Europene.
Uniunea Europeană trebuie să gestioneze o realitate în care lumea pare să fie modelată de imperii continentale, iar riscul este să se afle sub influența americană, avertizează doi foști lideri europeni și un fost europarlamentar într-un text de opinie publicat recent.
Europa este fragilă, fragmentată între tensiuni interne și presiuni externe. Cu aproximativ 5% din populația globală și un decalaj economic semnificativ față de marile puteri, continentul nu mai poate susține statutul de actor independent, riscând să devină subordonat SUA. Această dinamică este alimentată de concesiile în domeniul apărare și comerț dinspre Washington și de acceptarea unui rol mai puțin proeminent în gestionarea conflictelor externe, inclusiv în Ucraina. Implicarea UE în cazuri precum Gaza sau Nagorno-Karabakh a fost adesea percepută ca insuficientă, din cauza lipsei de credibilitate sau a lipsei de unitate.
Actualii lideri ai UE par să nu aibă o viziune strategică pe termen lung.
Ei critică în mod ferm al doilea mandat al președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Pe plan intern, mandatul al doilea al doamnei von der Leyen a fost marcat, surprinzător, de renunțarea la obiectivul Pactului Verde pentru Europa și de un cadru financiar multianual care nu aduce creștere reală, subminând politica de coeziune în favoarea unor priorități precum apărarea și cercetarea. Între timp, extrema dreaptă eurosceptică a câștigat teren în statele membre și în instituțiile UE. Liderii de mai târziu susțin că lipsa viziunii pe termen lung, lipsa conducerii și lipsa unității slăbesc capacitatea blocului de a răspunde provocărilor.
În aceste condiții, este clar că Trump nu se va transforma într-un adevărat aliat; relația cu America rămâne un factor geopolitic, economic și cultural disruptiv pentru Europa. Întrebarea este dacă Europa poate evita să devină un protectorat american, în contextul opoziției publice la concesiile repetate.
Borrell, Verhofstadt și Devesa văd o cale: revenirea majorității pro-europene în cele trei instituții principale ale blocului, în special în Parlamentul European, ar facilita această autodeterminare. Parlamentul poate controla Comisia și poate solicita o schimbare de direcție, deoarece are dreptul de a respinge bugetul. În lipsa acțiunii, s-ar putea să apară o formă nouă de apărare comună europeană, cu o dimensiune parlamentară și finanțare deschisă tuturor țărilor interesate să adere.
În plus, ei consideră că este necesar să depășim blocajul creat de Viktor Orban care blochează ajutorul militar al UE pentru Ucraina, iar Uniunea trebuie să-și construiască propriul sistem de apărare, autonom față de SUA, capabil să transmită un mesaj clar către Kremlin.
Europa ca proiect politic este în pericol să dispară.
Propunerea este o Uniune Europeană cu profil federal, care nu ar mai fi constrânsă de unanimitate și ar dispune de competențe extinse în politica externă și securitate.
Ei subliniază că țările membre ar trebui să treacă imediat la activarea clauzei de apărare comună și să reformeze tratatele în cooperare cu Parlamentul, care poate avea dreptul de a veto bugetul. Dacă nu se iau măsuri, ar putea apărea o nouă structură de apărare europeană, cu o dimensiune parlamentară și finanțare deschisă tuturor statelor interesate să aderă. În lipsa acțiunii, următoarea criză ar forța decizii improvizate, iar Europa ca proiect politic riscă să dispară.
