INTERVIU: Ce le lipsește scriitorilor români pentru a avea un succes mai mare?

sâmbătă, 7 iunie 2025, 17:11•

Igor Bergler printre cărțile sale. FOTO: Arhiva personală

Igor Bergler, în vârstă de 54 de ani, a devenit cel mai vândut autor român în ultimele trei decenii, cu lucrări traduse în 38 de țări, de la estul Europei la Columbia și Mexic. Într-o discuție recentă, Bergler a subliniat că scriitorii români ar putea obține vânzări mai mari dacă s-ar implica activ în promovarea lucrărilor lor. „În Statele Unite, în librării, autorii citesc fragmente din cărțile lor. La noi, această practică nu este frecvent întâlnită”, a explicat scriitorul.

Igor Bergler a debutat cu romanul „Biblia pierdută” în 2015 și a publicat, de-a lungul carierei sale, nouă volume, inclusiv titluri ca „Testamentul lui Abraham” și „Minciuna lui Michelangelo. Catedrala în flăcări”. În România, vânzările sale depășesc un milion de exemplare, iar în străinătate aproape un milion. Conform unui studiu Eurostat, România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la consumul de carte și Bergler, cunoscut și ca regizor și doctor în naratologie, a susținut cursuri de specialitate în diverse universități.

– Care este impactul vânzării cărților dumneavoastră? Câte exemplare ați vândut până acum și cum se traduce acest lucru în termeni financiari? – Igor Bergler: Nu pot oferi cifre exacte, dar estimăm că am depășit un milion de exemplare vândute în România și ne îndreptăm spre un milion și jumătate. Cu vânzările externe, probabil ne apropiem de două milioane de exemplare.

Eu nu scriu pentru premii; am obținut recunoașterea publicului, iar până la pandemie, la Târgul de carte „Gaudeamus”, unde lansez noi titluri, am câștigat premiul pentru cea mai dorită carte a târgului, pe baza voturilor publicului.

„Modelul meu este Umberto Eco”

– Ce temă abordează romanul „Biblia pierdută” și de ce ați ales-o? – Această carte se centrează în jurul legendei lui Dracula, dar dezvăluie cele două fețe ale lui Vlad Țepeș. Deși este un thriller, scopul meu este de a explora istoria României cu ironie. Este o lucrare postmodernă, plină de referințe culturale și metatext care îi permite cititorului să interpreteze mesajele la diferite niveluri.

– Ce autori v-au inspirat? Dan Brown se numără printre ei? – Nu, deși mulți mă compară cu Dan Brown, eu mă concentrez pe documentarea istorică. Am fost influențat mai mult de Bart Ehrman, iar cărțile mele sunt destinate cititorilor care verifică fiecare detaliu.

Modelul meu în scriere este Umberto Eco, deși eu pun un accent mai mare pe thriller, datorită publicului. El continuă să fie unul dintre autorii mei preferați.

„Am făcut marketing cum nu s-a făcut niciodată în România”

– De ce credeți că romanele dvs. au un public atât de numeros? Care credeți că este cheia succesului? – Publicul meu găsește în cărțile mele diverse perspective, fără a depune un efort considerabil în înțelegerea lor. Ofer o formă accesibilă de erudiție și popularizare a culturii, iar marketingul realizat a fost inedit pentru România.

Regula de marketing spune că, dacă ești primul pe piață, este dificil pentru ceilalți să te ajungă din urmă.

40.000 de euro investiți în promovarea primei cărți

– Cât ați investit în marketing pentru prima carte? – 40.000 de euro, cu ajutorul investitorilor care au crezut în proiect.

– Care este sursa de inspirație pentru subiectele pe care le abordați? – Viața și istoria culturală sunt principalele mele surse.

– Faceți parte din vreo asociație profesională? – Nu, deoarece nu doresc să îmi pierd timpul cu activități interne.

În România se vând mai puține cărți decât în unele țări africane

– Puteți trăi doar din scriere? Câte cărți ar trebui să vândă un scriitor pentru a trăi exclusiv din aceasta? – Totul depinde de stilul de viață ales, eu reușesc să trăiesc din cărți și activități conexe. Este evident că piața de carte din România este foarte slabă comparativ cu alte țări, iar vânzările sunt mai reduse chiar și decât în anumite țări africane.

– Cum comparați piața de carte din România cu cea din Europa de Est? – Cifrele arată că România are cea mai slabă piață de carte raportat la numărul de locuitori. Comparativ, Serbia, cu o populație mai mică, vinde de două ori mai mult. Politicile culturale nu ajută, iar propunerea de creștere a TVA-ului pe cărți nu va îmbunătăți situația.

Piața noastră de carte se caracterizează prin câteva edituri mari și subiecte interesante publicate de edituri mici. În ciuda apariției de multe titluri noi, lipsa promovării eficiente afectează grav sectorul.

Mulți scriitori sunt nemulțumiți de lipsa de investiții în dezvoltarea lor și de absența agenților literari, care trăiesc din procentele vânzărilor.

Există câțiva autori care reușesc să câștige bine, dar majoritatea au și un alt loc de muncă.

„Vreau să vând cartea la Hollywood”

– Ați lansat recent o adaptare grafică a romanului „Biblia pierdută”. Ce v-a determinat să faceți acest pas? – Am dorit să fac o bandă desenată, deoarece îmi plac benzile desenate și sper că astfel va fi mai ușor să vând cartea la Hollywood.

În România, cultura benzii desenate este aproape inexistentă, în ciuda succesului avut în trecut.

– Ce rol are educația în promovarea lecturii? – Ar trebui să fie importantă, dar în țară noastră nu este. Atât familia cât și școala au un rol esențial, dar în prezent, ambele sunt deficitare.

– Se citește mai puțin decât în perioada comunistă? – Este o opinie greșită. Nu au existat statistici clare, dar în acea perioadă mulți oameni citeau, chiar dacă noțiunea de „analfabet funcțional” nu a apărut după '90.

– Ce sfaturi ați oferi tinerilor scriitori la debut? – Le recomand să scrie, să caute o editură bună și să nu se descurajeze. Scriitorii români ar vinde mai mult dacă nu s-ar considera superiori și că promovarea este obligația altora.

Trebuie să lupte pentru a se face cunoscuți, pentru că nimeni nu va căuta diamante în noroi.