Posibile ieșiri la alegerile prezidențiale din primăvara acestui an. Ce scenarii se conturează în absența candidaturii lui Călin Georgescu și care este candidatul cu cel mai redus impact emoțional

Conform profesorului de relații internaționale Valentin Naumescu, în România contemporană nu mai există „două Românii politice”, cum se afirma acum 20 de ani, ci trei.

Cele trei mari orientări politice ce vor concura la alegeri în martie-aprilie

Recent, am făcut o scurtă prezentare a „tinerelor Românii politice” într-un articol publicat pe centrulpolitic.ro, referitor la previziuni și tendințe pentru 2025. Acestea includ: România partidelor tradiționale, România extremismului anti-sistem și România reformistă pro-occidentală, care se distanțează de partidele tradiționale ce au pierdut credibilitatea. Aceste trei tendințe vor lua parte la competiția electorală din martie-aprilie. Deoarece clipa a fost tratată pe scurt în acel articol, revin astăzi cu detalii suplimentare.

Fiecare dintre cele trei orientări politice menționate va avea, simbolic, cel puțin un reprezentant la alegerile prezidențiale, în care se va regăsi cultural, în sensul cel mai larg al termenului.

România marionetelor partidelor tradiționale și a vechii clase politice va fi reprezentată de Crin Antonescu, un politician absent din prim-plan de un deceniu, a cărui influență a fost resimțită acum 10-15 ani. PSD, PNL și UDMR nu puteau găsi o imagine mai reprezentativă. Așadar, acesta este profilul lor politic. În mod ironic, Victor Ponta ar fi putut ocupa acest loc la fel de bine, ambii fiind considerați „nedreptățiți” și criticați pentru reacțiile nefericite primite din partea SUA și UE, precum și din partea altor state vestice, în urma evenimentelor din 2012.

România extremistă, anti-sistem și anti-occidentală poate avea între unu și trei candidați, în funcție de deciziile CCR. Călin Georgescu, care susține că a avut „cheltuieli zero în campanie”, și Diana Șoșoacă, a cărei candidatură a fost anulată în octombrie anul trecut, sunt pe lista potențialilor candidați, iar George Simion își va depune candidatul cu certitudine.

România reformistă pro-occidentală va avea ca principal reprezentant pe Nicușor Dan, un candidat independent cu o abordare rațională și moderată, ce nu intenționează să submineze instituțiile statului, menținând angajamentele față de NATO și UE. Nicușor Dan a câștigat anterior alegerile pentru Primăria Capitalei.

Un alt potențial candidat, deși nu ar fi o alegere înțeleaptă, ar putea fi Elena Lasconi din partea USR. Ea nu se va bucura de același sprijin ca pe 24 noiembrie, când electoratul a respins „oferta PNL” și a dorit o reprezentare puternică a opțiunii pro-occidentale.

Însă, contextul actual a suferit modificări semnificative. Este posibil ca, după discuții raționale, USR să decidă să îl susțină pe Nicușor Dan, fondatorul acestui partid, canditat de alegătorii USR, indiferent de o eventuală candidatură a Elenei Lasconi. USR va trăi o experiență similară cu cea a PNL-ului în 24 noiembrie, când mulți alegători liberali au votat-o pe Lasconi, văzută ca având șanse mai mari în turul doi.

Cel mai puțin capabil de a genera simpatie populară

Accesul în runda finală se va decide pe 23 martie, cu un prag estimat de minimum 2,5 milioane de voturi. Numărul candidaților va fi mai mic comparativ cu 24 noiembrie.

Luna următoare va fi crucială și va influența „valul emoțional” într-o direcție sau alta.

Candidatul din cadrul coaliției de guvernare, întors din Bruxelles după un deceniu, fără o viziune politică clară, va atrage doar susținerea din cadrul partidelor tradiționale.

Cei mai atrăgători din punct de vedere emoțional sunt Nicușor Dan și, respectiv, candidatul care va encapsula cel mai bine sentimentul anti-sistem (Georgescu, Simion sau Șoșoacă, în funcție de validările CCR).

În absența candidaturii lui Georgescu, nu este imposibil ca unii dintre susținătorii săi (care sunt frustrați de clasa politică veche, dar nu neapărat anti-UE sau anti-NATO) să se orienteze către Nicușor Dan.

Continuarea articolului se află aici.