Povestea picnicului austro-ungar care a provocat o schimbare majoră în Europa

Leitha este un râuleț atât de mic încât poate fi traversat cu ușurință, dacă îți sufleci pantalonii până la jumătatea gambei. M-am oprit într-o parcare situată de-a lungul râului, în Pottendorf, un sat obișnuit pe granița dintre landurile Austria Inferioară și Burgenland. Leitha, cu peninsule de nisip pe ambele maluri, curge lent sub un pod rutier, fiind simbolul unei vechi granițe între Austria și Ungaria, datând din timpul Imperiului Austro-Ungar, creat în 1867. Viena guverna până la Leitha, iar Budapesta dincolo de acest râu.

La sfârșitul anului 1918, imperiul se destrăma, iar o mică parte din Ungaria de Vest a revenit Austriei, o zonă locuită majoritar de germani, delimitată de Leitha la vest și restul Ungariei la est. Gherile maghiare s-au opus acestei tranziții, însă, în 1921, un referendum a dus la păstrarea orașului Sopron și a unor sate în Ungaria, în timp ce restul teritorului a devenit Burgenland, cel mai estic land al Austriei.

După o jumătate de oră de la podul de la Pottendorf, am ajuns la actuala graniță austro-ungară, aproape de Sopron. În contextul neliniștilor cauzate de migrarea ilegală, autoritățile austriece au organizat o șicană rutieră, forțând vehiculele să încetinească pentru verificări.

După această șicană, am întâlnit tabla de intrare în Ungaria.

Cortina de Fier

Înaintând rapid în timp de la 1921 la 1989, Ungaria și Austria erau despărțite de Cortina de Fier, un simbol al divizării între statele democratice și cele socialiste. Regimurile comuniste resimțeau un vânt al schimbării, mai ales în Polonia, Ungaria și Cehoslovacia. Pe 27 iunie 1989, miniștrii de externe ai celor două țări, Alois Mock și Gyula Horn, au tăiat împreună o porțiune din gardul de sârmă ghimpată, acest moment devenind emblematic.

Imaginea acestor miniștri tăind gardul a servit drept inspirație pentru mulți est-germani să caute o ieșire spre Germania de Vest, trecând prin Ungaria.

Ungaria devenise o destinație populară pentru germanii din cele două părți ale țării, iar în vara anului 1989, mii de est-germani au intrat în Ungaria ca turiști, având adevărata intenție de a traversa frontiera în Austria.

În acest climat, un grup de tineri anticomuniști din Debrecen propune deschiderea temporară a frontierei ca un act simbolic. Această idee a fost propusă lui Otto von Habsburg, care era implicat în mișcarea pentru unitatea europeană.

Evenimentul planificat a fost prezentat ca o demonstrație de pace, ce includea deschiderea unei porți pe graniță pentru o întâlnire simbolică, organizată în zona Sopronpuszta.

Otto von Habsburg și ministrul de stat reformist din Budapesta, Pozsgay Imre, au fost patronii acestui picnic. Informațiile despre eveniment au circulat rapid printre est-germanii aflați în Ungaria.

Pe 19 august 1989, în locul stabilit pentru picnic, au venit sute de est-germani. Deși evenimentul era programat pentru ora 15.00, oamenii au început să sosească încă de dimineață.

Cu câteva minute înainte de deschiderea oficială a porții, un grup de est-germani a năvălit spre aceasta pentru a traversa spre libertate, iar grănicerii maghiari, sub comanda lui Bella Árpád, au decis să nu intervenă.

Se remarcă faptul că oficialii au ratat acest moment istoric, fiind ocupați cu o conferință de presă. Poarta a fost redeschisă ulterior pentru imagini oficiale, când mulți est-germani au reușit să fugă din spatele Cortinei de Fier.

După acest incident, aproximativ 600 de est-germani au reușit să treacă granița, în timp ce oficialii citeau discursuri pe scenă.

A doua zi, poarta a fost închisă, dar rapid au început negocierile între Germania de Vest și Ungaria, ceea ce a dus la deschiderea permanentă a graniței pe 10 septembrie 1989.

Picnicul paneuropean

După intrarea în Ungaria se află o pistă de biciclete și un parc memorial unde a avut loc picnicul paneuropean. În martie 2024, am fost singurul vizitator al acestui loc care are o serie de monumente dedicate evenimentului din 19 august 1989.

Chiar și fără turiști, panourile informative, cronologia evenimentelor și monumentele ajută la înțelegerea importanței acestui moment. Monumentul central, din marmură albă, simbolizează dorința de libertate. De asemenea, o porțiune a Cortinei de Fier a fost reconstruită, alături de un foișor original al grănicerilor maghiari.

În 2015, parcul a obținut statutul de Marcă a Patrimoniului European, recunoscând semnificația sa în construirea unei Europe unite. Picnicul a fost esențial pentru căderea Zidului Berlinului ce a avut loc câteva luni mai târziu.

Helmut Kohl a afirmat că în Ungaria s-a „spart prima piatră din zid”, iar președintele german actual a declarat că acest picnic a reprezentat o crăpătură în Zidul Berlinului.

Cu toate acestea, persistă întrebarea dacă acest eveniment a fost orchestrată de către guvernele implicate ca parte a unui plan mai mare.

O simplă pistă de biciclete

Am plecat din Sopron conștient că granița, mutată în 1921 mai la est, rămâne o barieră, chiar dacă nu una fizică. Este o separație subtilă între cele două Europi reunite, dar distincte.

De exemplu, Sopron impresionează prin centru său frumos, dar este marcat de neglijență, cu gunoaie aruncate pe străzi. Comparativ, orașul are un aspect îngrijit, dar dezavantajul se observă în degradarea spațiilor publice față de Eisenstadt.

Cu același preț ca o noapte într-un hotel modest în Augsburg, m-am cazat într-un palat de patru stele în Sopron, dar, indiferent de aspect, traseul fostei Cortine de Fier a fost transformat într-o simplă pistă de biciclete. Aceasta este, poate, lecția de fond a acestui parcurs istoric.