Reacție fără menajamente a unui profesor bine cunoscut la adresa unor grupuri de susținători ai suveranismului considerate trădători de patrie, conectați la surse de dezinformare finanțate de Rusia

Profesorul Valentin Naumescu afirmă într-o opinie că Meloni este ferm pro-Ucraina și anti-Rusia, iar Nawrocki, noul lider conservator din Polonia, urmează aceeași linie. Întrebat despre această realitate, el se întreabă retoric: cine rămâne alături de Rusia, în afara lui Putin și Lukașenko?

• România este privită ca singura țară din NATO și UE care apare în mod clar în analiza de la Washington, iar prezența sa nu este un detaliu, ci un semnal important, spune un profesor de relații internaționale.

La finalul unei zile atât de intense, nu despre dezamăgire sau euforie este vorba, ci despre realism și luciditate. Vestul rezistă în fața provocărilor, iar pe măsură ce timpul trece devine limpede ce concluzii ia o zi politică cu adevărat istorică.

Putin a folosit strategia mimării negocierilor pentru a câștiga timp, nu planifică să încheie curând conflictul, ci să ocupe noi teritorii și să încerce să determine o relaxare a sancțiunilor.

„A fost evitat un dezastru istoric pentru Europa”

Nu pentru asta a fost o zi memorabilă, ci pentru că a avut loc o reuniune deschisă a lumii occidentale în care s-au spus adevăruri clare și s-au conturat abordări comune în relația transatlantică.

Sancțiunile, presiunile asupra Rusiei și sprijinul militar continuu pentru Ucraina rămân palierele principale pentru erodarea mașinăriei de război a Rusiei și pentru posibila prăbușire a imperiului său.

Nu a fost o zi rea; a fost un semnal clar că trebuie să ne așteptăm la perioade lungi de tensiune, dar și la o necesară pregătire financiară și la disponibilitatea de a răspunde rapid în fața problemelor.

Libertatea și securitatea nu mai pot fi date ca obiecte de încredere universale; Rusia rămâne o provocare majoră pentru democrațiile occidentale, iar oamenii cu cap la idei nu vor să se afle în zona de influență a acestei puteri.

Există însă soluții. În ciuda diferențelor culturale și ideologice dintre cele două părți ale lumii occidentale, Statele Unite nu vor fi ostile Europei, ci vor facilita securitatea pe baze comerciale.

„Ceva s-a schimbat pentru totdeauna în relațiile transatlantice”

Viitorul apropiat va contura repere noi în raporturile de putere și securitate pe continent, pe fondul discuțiilor americo-europene recente de la Washington.

Este semn clar că nu trebuie să ne așteptăm la mari răsturnări în relația SUA cu Europa sau cu securitatea europeană în contextul final al perioadei Trump.

Relațiile transatlantice par să fie reconfigurate pe baze solide; Europa nu mai este tratată ca un copil; această mutare reprezintă o evoluție normală.

Nu este indicat să presupunem o pace rapidă, însă nu se vede abandonarea Ucrainei sau a Europei de Est în fața revizionismului rus; lecțiile recente sunt dure, dar necesare.

Iluziile europene s-au dizolvat, însă relațiile peste Atlantic au fost reconfigurate; soluțiile nu sunt ideale, dar reprezintă direcții reale pentru anii ce vin.

„Nu mai este loc de idealism și naivitate”

Este momentul să începem un nou capitol în istoria Europei și a Occidentului; 18 august marchează începutul unei reforme economice și securitare mai pragmatice, iar securitatea costă.

Liderii europeni au ajuns la Washington cu un plan de securitate robust: un aport semnificativ pentru armamentul destinat Ucrainei, semn că nu există o cale viabilă fără sprijinul american.

Rusia trebuie menținută la distanță, iar Doctrina Truman este readaptată cerințelor europene, livrată într-o formă mai orientată spre comerciale.

Trebuie să analizăm realist: nu avem loc pentru optimism naiv; după reuniune există mai multe direcții posibile pentru viitorul securității europene.

„Toate variantele depind de Putin”

18 august nu promite pace imediată, însă a consolidat suveranitatea Ucrainei și cadrul securității europene împotriva unui dictat ruso-american.

Pentru Putin nu contează doar controlul teritoriilor, ci recunoașterea internațională a ocupațiilor și ridicarea sancțiunilor; fără negocieri cu Kievul, obiectivele sale nu pot fi atinse.

Discuțiile directe dintre Rusia și Ucraina vor acoperi numeroase teme; viitorul țării și securitatea Europei vor decide ritmul reconstrucției și integrarea în spațiul european.

Mențin opinia că pe termen lung Rusia pierde strategic în fața agresiunii sale, în timp ce Ucraina progresează în direcția obiectivelor sale europene, chiar dacă unele teritorii rămân dificile.

Viitorul Rusiei post Putin rămâne deschis, iar acest subiect va necesita discuții adiționale în viitor.

În plan securitar, UE și SUA pregătesc investiții semnificative în apărare; cooperarea poate include o contribuție aeriană operațională, posibil pe baza unor instalații din România.

Pronostic

Principalul rezultat este că nu va exista un acord occidental de pace cu Putin fără negocieri directe Putin-Zelenski și fără acceptul oficial al Ucrainei privind eventualele modificări teritoriale, cel puțin în scenariile curente.

Pentru Putin nu este vorba doar de controlul militar; recunoașterea internațională a teritoriilor ocupate și ridicarea sancțiunilor sunt obiective cheie, iar acestea nu pot fi obținute fără o înțelegere cu Ucraina.

Vor apărea numeroase chestiuni de negociat între Rusia și Ucraina; viitorul țării, al generațiilor tinere și al securității europene vor defini nivelul de trai, reconstrucția și integrarea în spațiul euro-atlantic.

Rămân la ideea că pe termen lung Rusia pierde strategic; Ucraina câștigă în termeni reali, iar viitorul Rusiei post Putin rămâne deschis pentru discuții ulterioare.

Acest text reprezintă o analiză editorială a autorului.