Interviu: Oamenii urmăresc frecvent producții picante și conținut explicit, însă nu apreciază atunci când un regizor ca Radu Jude le arată adevăruri incomode.

În premieră mondială la Locarno, pe 10 august, pelicula Dracula a stârnit reacții variate din partea publicului și a criticilor. Un cronicar de la The Hollywood Reporter a descris filmul ca fiind zgomotos și plin de scene explicite. Actrița Oana Maria Zaharia, care interpretează rolul Vampirei, spune că reacțiile nu au surprins pe nimeni, dat fiind că pelicula va provoca controverse prin deranjarea ordinii sociale actuale. Într-un interviu adresat spectatorilor din România, ea povestește cum a fost primită producția la Locarno și ce așteptări are de la public.

• Dracula își va face intrarea în cinematografele din România începând cu data de 31 octombrie. Zaharia, cea care o interpretează pe Vampira, consideră că filmul lui Jude reprezintă o operă de artă extrem de îndrăzneață.

În viziunea creatoare a lui Jude, Dracula se reinventează în 2025 nu ca un mit romantic sau kitsch, ci ca un colaj zgomotos, satiric și absurd ce expune realități pe care mulți le-au evitat până acum. La Locarno, regizorul a lansat un lungmetraj de trei ore despre vampiri, turism grotesc și inteligență artificială generativă, o lucrare despre capitalism, ipocrizie și batjocură culturală. Criticul de la The Hollywood Reporter l-a catalogat ca fiind zgomotos și plin de erotism, iar Jude a descris pelicula ca o „scrisoare de dragoste pentru Ed Wood”.

Cu un buget de 1,5 milioane de euro, producția a fost realizată în 29 de zile, în decoruri între cetăți medievale și orașe moderne, rezultând o oglindă plină de bule de sărat despre mass-media, consum și identitatea unei societăți în căutare de repere vizuale. În viziunea lui, filmul își propune să surprindă impactul imaginii plastice asupra lumii moderne.

În centrul acestui haos regizat, protagonista Vampira, interpretată de Zaharia, poartă propria sa revoltă.

Mi s-a părut scenariul de o nebunie, iar la început nu înțelegeam prea multe.

– Cum ai ajuns să joci în Dracula? A fost o preselecție sau un rol creat special pentru tine? — L-am cunoscut pe Radu Jude pe parcursul documentării pentru Babardeală cu Bucluc. Sunt fană a filmelor lui de mulți ani, încă din perioada Cea mai fericită fată din lume.

În acea perioadă m-am apropiat de el pe rețelele sociale pentru a fi la curent cu proiectele sale. La un moment dat, am postat despre cum mi-am pierdut jobul de profesoară de engleză din cauza fotografiilor mele nud, deoarece pasiunea mea pentru fotografia nud a durat peste 15 ani.

La acel moment nu mai predam într-o școală, ci predam engleză angajaților din companii multinaționale, însă, într-o societate pudibondă, compania a decis să mă concedieze după ce a aflat despre fotografiile mele nud, ca să nu-și strice imaginea.

Cum vorbesc deschis despre astfel de subiecte, în încercarea de a schimba mentalități, am povestit experiența mea în mediul online și asta a atras atenția lui Radu, care se documenta pentru filmul Babardeală cu bucluc, inspirat dintr-un caz similar în care o profesoară a fost atacată din motive sexuale.

Radu mi-a trimis un mesaj și m-a rugat să ne întâlnim pentru a-i povesti mai multe despre experiența mea, despre cum m-a marcat reacția celor din jur, pentru a contura mai bine scenariul și personajul. Ne-am întâlnit și am discutat, iar el a decis să-mi ofere un mic rol de mamă indignată de comportamentul „profesoarei porno”. În final mi-a acordat două roluri secundare și am rămas prietene, urmărindu-ne pe social media.

După o vreme, mi-a trimis un scenariu pentru Dracula care nu era încă finalizat, menționând că mă ia în calcul pentru rolul principal, al Vampirei.

Sincer, ideea mi s-a părut nebunescă și inițial am înțeles puțin din el, dar am acceptat proiectul cu încredere, înainte să termin de citit. Deși personajul a fost conturat parțial cu mine în minte, am susținut o probă de casting pentru a verifica dacă pot face față rolului. Radu a fost încântat, iar eu am sperat să nu dezamăgesc.

– Ce te-a atras cel mai mult la acest proiect? – Îmi atrage modul său de lucru spontan și experimental, curajul, temele abordate (capitalism, exploatarea muncii, ipocrizia socială, simboluri istorice și folclor românesc în propaganda naționalistă, impactul AI-ului asupra societății și artei).

Acesta este rolul artei: să trezească emoții și să provoace mințile.

– Dracula a stârnit un val de reacții intense după premiera de la Locarno, fiind descris ca excesiv, tragi-comedic și disperat. Care a fost prima ta reacție la aceste opinii? — Nu m-a surprins; știam că filmul va diviza, deoarece contestă ordinea socială actuală.

Cum spuneam, nu m-am ferit niciodată de reguli sociale învechite; o femeie liberă, trăind după propriile alegeri, poate părea periculoasă în societate. În acest sens, am fost etichetată cu aceleași epitete — excesivă, tragi-comică, disperată.

După ce am înțeles că aceste critici reflectă doar frica sau lipsa de înțelegere a publicului, am ales să văd în ele un compliment. M-am bucurat să simt că am reușit să emoționez publicul și echipa mea.

După părerea mea, scopul artei este să provoace emoții, să pună în discuție normele și să stimuleze gândirea, nu doar să intre în comert.

– Filmul explorează inteligența artificială ca unelte de creație. Cât de conștientă ai fost că AI-ul joacă rol de co-scenarist și, într-un fel, de co-autor al poveștii? — Am citit multe articole și discuții despre impactul IA asupra societății și asupra artelor, iar frica de a ne pierde informațiile personale și locurile de muncă este reală.

Sunt probleme reale, dar nu cred că IA poate înlocui trăirile umane. E important să înțelegem cum se folosește, poate ajuta sau poate dăuna. Într-o zi vom identifica limitările IA și vom învăța să o gestionăm mai bine.

Nu știu dacă vom reuși să o facem perfect, pentru că rețelele sociale par să fie în derivă, iar schimbările tehnologice au impact asupra sănătății noastre mintale. Însă istoria omenirii este plină de transformări înfricoșătoare, iar curiozitatea și informarea rămân armele cele mai bune.

În orice caz, nu cred că inteligența artificială poate înlocui trăirile creative ale artiștilor umani; Dracula subliniază această idee că așteptarea ca IA să ofere povești reale este o iluzie.

– Personajul tău, împreună cu vampirul impotent, pornesc într-o fugă nebunească pe străzile orașului Sighișoara. Cum ați construit tensiunea și dinamica dintre voi în această scenă? — Am rezonat pur și simplu cu viziunea lui Radu despre relația dintre cei doi. Sunt doi angajați săraci, exploatați de o patroană dură, uniți de o durere comună ce se transformă în solidaritate.

Dinamica dintre ei se bazează pe prietenie și sprijin reciproc, mai ales că nu au altcineva pe care să se bazeze. Sunt doar ei doi într-o industrie orientată de bogați, care nu-i respectă, dar face profit din munca lor. Mulți spectatori se pot identifica mai mult cu acești „vampiri” decât cu vampirii hollywoodieni glamour.

În această poveste, vampirii devin reprezentanți ai celor marginalizați, iar spectatorilor li se cere să empatizeze cu ei.

– Filmul ironizează, dar critică în același timp societatea de consum și mass-media din România. Ce părere ai despre oglinda pe care filmul o păstrează în fața societății noastre? — Oglinda este limpede ca lacrima: reflectă cum orice obiect din lumea modernă poate fi transformat în marfă, iar succesul apare ca singura condiție a progresului.

Mass-media apare adesea în fotografie și în TV ca un instrument de click-uri și trafic, iar rezultatul este adesea tragic: nu mai avem încredere în știri și în imagini, deoarece totul poate fi manipulat și reinterpretat în nenumărate moduri, în favoarea profitului.

De aceea, eu consider că scopul lui Dracula nu este să devină comercial, ci să ofere o oglindire cât mai sinceră a societății în care trăim.

Senzaționalismul gratuit este ceea ce vedem zilnic pe canalele de televiziune și pe site-urile de știri.

– Sexul explicit și scenele fără perdea au fost subiecte sensibile în recenziile despre Dracula. Cum ai abordat aceste aspecte în interpretarea ta, fără a cădea în senzaționalismul gratuit? — Fotografierea nudului m-a ajutat să privesc cu încredere corpul meu și să îmi iubesc schimbările prin care trece de-a lungul timpului. Nu văd nuditatea ca rușine; este toxic să fim educați să o asociem cu jenă.

Din punctul meu de vedere, senzaționalismul gratuit este o problemă prezentă zilnic pe canalele media. Dracula comentează această tendință și o expune în toată splendoarea ei grotescă. Majoritatea oamenilor consume programe vulgare și materiale explicite, dar nu acceptă când un regizor precum Jude le arată oglinda.

– Cum au decurs discuțiile cu spectatorii de la Locarno? Ai simțit nevoia să explici sau să aperi mesajul filmului în fața publicului? — Nu a fost necesar să explicăm filmul în fața publicului de la Locarno, pentru că oamenii erau deschiși, pasionați de cinema și înțelegeau profund mesajul. Acest lucru s-a văzut și în conferințele de presă, unde au venit întrebări calde și provocatoare, iar sesiunea de Q&A a fost deosebit de încărcată.

Spectatorii erau entuziasmați, ne îmbiau pe stradă, ne rugau autografe; au fost momente emoționante când oameni necunoscuți insistau să ne mulțumească pentru film. Mulți dintre ei erau oameni în vârstă, ceea ce demonstrează o diferență de mentalitate între români și publicul din alte țări europene; în România, probabil reacțiile vor fi diferite.

– Ce a însemnat pentru tine colaborarea cu Radu Jude, în acest proiect atât de experimental și provocator? — După ce am văzut primul lui film, Cea mai fericită fată din lume, când eram studentă în București, am simțit o scânteie puternică și am decis să rămân în țară pentru a contribui la schimbarea societății împreună cu el.

Nu aveam pretenția să lucrăm direct împreună atunci, dar am simțit că este un artist cu gândire asemănătoare cu a mea, iar această colaborare reprezintă pentru mine un vis devenit real, mai ales că iubesc arta experimentală. Sunt sătulă de proiecte comerciale și îndrăgesc arta subversivă, care contestă valorile, normele, ideologiile și structurile de putere.

Este un film care îți aruncă în față toată diversitatea prostiei și a urii din oameni.

– Cum crezi că va fi primit Dracula de publicul și critica din România? — Reacțiile vor fi împărțite: unii vor fi scandalizați, alții, deschiși la idei noi, vor înțelege critica socială și o vor interpreta ca pe o oglindire sănătoasă a societății tradiționale, ortodoxe și capitaliste.

Cred că Dracula este o operă de artă extrem de curajoasă, care ar putea să reconfigureze cinematografia românească contemporană.

– Dacă ar fi să explici publicului care nu a văzut filmul ce înseamnă „Dracula” pentru tine, care ar fi esența? — Este o lucrare care lovește în plin diversitatea prostiei și a urâtului uman, o zgudură bine și aruncă în aer resturile sale până când cerul aparentei lumini se separă, iar apoi arată cum pot răzbate raze de lumina ce merită protejate.

Este un film care te poate face să râzi cu lacrimi, să te cutremuri, să te enervezi și, la final, să zâmbești cu speranță în ochi. Chiar dacă lumea pare apocaliptică, există artiști care observă lucruri pe care majoritatea nu vrea să le vadă și care își asuma să vorbească despre ele, iar asta te face să te simți mai puțin singur în întuneric.