Sub pretextul că ”ungurii ne cumpără gazul”, statul a luat două decizii controversate și riscante / Ne amintim de problemele cu Petrom?

Folosind justificarea de a bloca tranzacția MVM – E.ON, Guvernul României a adoptat recent două măsuri care îi întăresc puterea, potrivit Otiliei Nuțu, analistă de politici publice în sectorul energetic la Expert Forum.

• ”Ministerul Energiei controlează piața energetică din România, având 80% din capacitatea de producție de energie electrică și 50% din piața de gaze. În plus, investițiile în companiile de stat sunt mai lente comparativ cu cele din sectorul privat, ba chiar blochează astfel de inițiative, ceea ce reprezintă o amenințare reală la adresa securității energetice a țării”, explică experta într-un articol recent.

Invocând o amenințare iminentă pentru țară, în special cu suspiciuni legate de o preluare neautorizată a furnizării de gaze odată cu tranzacția MVM-E.ON, Guvernul a adoptat săptămâna trecută, prin ordonanță de urgență (OUG 152/2024), două prevederi semnificative. Acestea permit statului să achiziționeze acțiuni la companii, prin avizul ministrului de resort, după o evaluare și aprobat prin hotărâre de guvern. Câteva întrebări se impun în această situație:

1. Dacă problema urgentă era tranzacția MVM-E.ON, de ce aceste reglementări au fost introduse abia acum, după finalizarea tranzacției, având în vedere că discuțiile despre ele au început încă din octombrie? De ce au fost adoptate pe 20 decembrie, când tranzacția s-a finalizat în data de 16?

2. Dacă există cu adevărat interese rusești, cum s-a sugerat, de ce nu se lasă mecanismul existent – verificarea investițiilor prin comisia pentru examinarea investițiilor străine directe (CEISD) – să își execute atribuțiile, urmat de o discuție în CSAT?

De ce Spania nu a adoptat o lege pentru ca statul să cumpere acțiuni în orice domeniu, dar a blocat o tranzacție similară în sectorul feroviar doar pe motive legate de interese rusești? De ce nu putem solicita ajutorul Comisiei Europene sau NATO pentru a verifica aceste interese, dacă instituțiile noastre nu sunt capabile?

3. Dacă statul român intenționează să blocheze tranzacția MVM-E.ON prin achiziția de acțiuni, 1) din ce fonduri și 2) cum, de vreme ce partea comercială a tranzacției a fost deja decisă, iar acum rămâne de controlat CEISD? De menționat, dacă există probleme în sectorul energetic, acestea derivă din poziția dominantă a Ministerului Energiei, nu din lipsa companiilor; investițiile în companiile de stat sunt mult mai greoaie comparativ cu investițiile private, blochează inițiativele acestora, ceea ce reprezintă o amenințare directă la securitatea energetică.

Ce s-a discutat la întâlnirea Ciolacu – Orban?

Orban are experiență considerabilă în a presiona investitorii străini pentru a vinde statului sau companiilor controlate de el, utilizând metode foarte directe. În esență, se transmit mesaje clare investitorilor străini, exprimate sub forma dorinței de a achiziționa acțiunile lor.

Dacă mesajul nu este înțeles, statul își ia angajamentul de a adopta legislații sau reglementări care să pună probleme companiei respective, preluându-le ulterior aproape gratuit.

Petrom avea grave probleme înainte de privatizare

Ce încredere pot avea în modul de operare al statului român, în condițiile în care acesta ar putea solicita OMV, de exemplu, să returneze Petromul? Dacă nu, ar putea impune o supraimpozitare de 100%. Nu ar exista cumpărători, iar piața ar fi afectată.

Visul naționaliștilor, oare, nu este că Petrom, înainte de privatizare, a fost o problemă majoră și o sursă de corupție, distorsionând economia locală. O eventuală naționalizare în acest stil ar putea duce la abuzuri și la încălcarea dreptului la justiție. Nu doar Petrom, ci orice investiție privată ar putea fi afectată în același mod, având în vedere prevederile OUG și inițiativele mai agresive.

Acest model de naționalizare este similar cu ceea ce s-a întâmplat în Ungaria și Rusia, unde companiile ”strategice” au fost expropriate în contextul ”interesului național”. Se pare că Orban a venit cu scopul de a împărtăși aceste metode, mai degrabă decât să colaboreze cu noi pentru a menține o coaliție proeuropeană.

Există cu siguranță susținători ai unei astfel de naționalizări, de la cei care afirmă că ”nu ne vindem țara” la cei care doresc o întoarcere la vechile practici de dinainte de 1989, dar și de la cei care contestă prezența austriacă în spațiul nostru.

Ce rămâne neclar este cum am renunțat la alegeri din teama de influență rusească, deși actuala coaliție se prezintă ca fiind proeuropeană, acționând exact în maniera pe care am dori să o evităm.