„Un preşedinte propus de o coaliţie diversă ar reprezenta, de fapt, un suport pentru PSD”
Pe fondul anului 2025, perspectiva asupra celei mai înalte funcţii în statul român se conturează cu incertitudini. Alegerile prezidenţiale se vor desfăşura într-un context fără precedent, marcat de decizia Curții Constituționale. Noul lider de stat va prelua o coaliţie deja constituită şi un premier votat de adunări. Pentru a modifica acest echilibru, preşedintele proaspăt ales ar fi constrâns să organizeze alegeri anticipate, o variantă imposibilă. În aceste condiţii, noul preşedinte al republicii se va confrunta cu limitările poziţiei sale, aşa cum subliniază Ioan Stanomir, profesor de Drept Constituțional, în Contributors.ro.
Moştenirea lăsată de Klaus Iohannis este dramatică, iar viitorul instituţiei prezidenţiale va fi influenţat semnificativ de acest an care se apropie de final. Klaus Iohannis nu a reuşit doar să marginalizeze rolul prezidențial, ci a creat, din eroarea sa, condiţii fără precedent pentru delegitimarea procesului electoral: anularea scrutinelor reprezintă ultimul capitol din cronica mandatului său.
„Un preşedinte din afara partidelor ar fi, în mod natural, incapabil să controleze partidele”
Pe cale de a se instala anul 2025, incertitudinea în jurul celei mai înalte funcţii în stat continuă. Alegerile de anul viitor vor avea loc într-un cadru fără precedent, determinant pentru viitorul ţării, ca urmare a deciziei CCR. Noul lider va moşteni o coaliţie deja închegată şi un premier votat de parlament. Schimbarea acestui echilibru va impune un nou preşedinte să facă alegeri anticipate, o opţiune ocolită din motive legale şi politice. Aşadar, noul preşedinte se va confrunta cu marginile puterii sale, iar premierul va deţine un avantaj considerabil.
Aspectul legat de natura candidaturii pentru anul viitor va fi, de asemenea, decisiv. Posibilitatea desemnării unui preşedinte politic neutru ar transforma radical structura regimului constituțional, deschizând calea către o reformă profundă. Un preşedinte din afara partidelor ar fi, evident, incapabil să domine formaţiunile politice. Un astfel de preşedinte ar putea fi perceput ca un simbol elegant, însărcinat cu misiunea de a formaliza deciziile Guvernului.
Provocarea majoră pentru PSD
Pentru PSD şi Marcel Ciolacu, importanţa acestor zile şi luni este extrem de mare. PSD a suferit o înfrângere semnificativă în campania electorală anterioară. Circumstanţele actuale permit PSD, datorită influenţei sale şi a dreptului de veto, să creeze un blocaj în faţa autorităţii prezidenţiale. Astfel, un preşedinte provenit dintr-o coaliţie eterogenă ar ajuta, în fapt, la consolidarea PSD. Irelevanţa sa ar favoriza menţinerea supremaţiei PSD.
Candidatura lui Călin Georgescu, susţinută de un sentiment mesianic, ar putea, în mod paradoxal, să considere consolidarea PSD şi să limiteze preşedintele ca actor independent în sistem. În numele stabilităţii şi al orientării europene, consensul astfel generat ar putea oferi ocazia de a alege un personaj care să asigure, pentru social-democraţi, garanţia supremă a controlului lor. Justificarea dominării soseşte sub pretextul necesitatii salvării democraţiei.
Un preşedinte lipsit de influenţă, izolat politic, ar putea accelera o tendinţă de concentrare oligarhică în România. Acesta ar fi un lider ceremonial, iar autoritatea reală ar fi deţinută de cei care conduc majoritatea. Riscurile autocratice rămân, dar cu preţul slăbirii rolului preşedintelui.
„Republica are nevoie de cetățeni activi”
Anul 2025 va răspunde, aşadar, la provocările actuale. Alegerile prezidenţiale trebuie să contureze un viitor pentru naţiunea română.
Preşedintele îşi va putea exercita rolul în acest viitor, doar în măsura în care autoritatea sa va fi fundamentată pe legitimitate. Un preşedinte care să reprezinte toţi românii, cu un profil decorativ, ar putea facilita PSD în obţinerea unei puteri absolute.
Combaterea radicalismului nu poate fi realizată prin tactici ascunse. Aceasta necesită, mai presus de toate, asumarea unei etici şi a unei ideologii clare.
Anul 2025 reprezintă o răscruce. Între o consolidare democratică reală şi un consens steril, alegerea devine crucială. Republica are nevoie de cetăţeni care să-şi exercite dreptul de vot pentru a alege un preşedinte.
