Un președinte ar trebui să asigure siguranța, nu să distreze
Avocatul Sorin Adrian Predescu subliniază într-o opinie despre confruntarea dintre George Simion și Nicușor Dan că rolul unui lider nu este de a valida reacțiile emoționale, ci de a le transforma în decizii raționale.
Una dintre întrebările importante care apar în preajma alegerilor este de ce suntem atrași de liderii care ne reflectă mai bine decât de cei care ne-ar putea propulsa spre mai departe? De ce căutăm confortul familiarității, chiar dacă ne dăm seama că adevărata schimbare necesită mai multă competență, rigurozitate și viziune?
Românii își doresc schimbare, iar aceasta este o realitate. Totuși, ce tip de schimbare ne dorim? Cât de profundă, rapidă și asumată trebuie să fie? Suntem pregătiți să colaborăm cu cineva care ne depășește în viziune și caracter sau vom opta pentru un lider care ne confirmă frustrările și ne oferă liniște prin familiaritate?
Runda a doua a alegerilor prezidențiale nu reprezintă doar o duel între două candidați, ci și o confruntare între două stiluri de leadership, personalități și perspective asupra conducerii unei țări.
Pe de o parte se află George Simion – un lider carismatic, spontan și uneori impulsiv, dar care se dovedește a fi autentic pentru o parte dintre susținători. Pe de altă parte, Nicușor Dan – un candidat rezervat, cerebral, riguroasă și lipsit de spectacol, dar care se dovedește solid atât intelectual, cât și moral.
Simion are o abilitate rar întâlnită în politică: reușește să creeze un sentiment de confort. Oamenii pot să-l aplaude sau să-l critice, dar rămân atașați. Este accesibil și vorbește pe limba alegătorilor, ceea ce aduce un sentiment de reconectare după o perioadă în care clasa politică părea ruptă de realitate.
Cât de deschiși suntem să ne depășim limitele?
Cu toate acestea, alegerea unui lider care ne reflectă poate duce la validarea limitelor proprii. Lipsa de experiență, deciziile pripite și reacțiile impulsive pot fi acceptate într-un cerc de prieteni, dar la nivelul conducerii unui stat, aceste aspecte pot avea consecințe devastatoare, mai ales într-un sistem care nu dispune de cele mai solide instituții.
Unii argumentează că, în ciuda eventualei alegeri a lui Simion, există limite constituționale care îi restricționează acțiunile. Totuși, istoria arată că și în democrații consolidate, echilibrul dintre instituții este pus la încercare – cum s-a observat în timpul mandatului lui Donald Trump în Statele Unite. Așadar, la noi, devierile de la normă pot deveni o regulă.
În contrast, Nicușor Dan nu este tipul de candidat care să capteze atenția mulțimii prin carismă. El nu caută aplauzele și nu se angajează în divertisment. Mulți îl consideră rigid sau plictisitor, însă seriozitatea unui președinte nu trebuie să fie însoțită de distracție; rolul său este să asigure siguranța cetățenilor.
Nicușor Dan se poziționează la centru, ceea ce în contextul unei societăți polarizate presupune o provocare. Totuși, a arătat o maturitate de-a lungul timpului, rămânând fidel unei direcții echilibrate, uneori cu costul popularității.
O altă distincție majoră constă în profilul intelectual. Chiar dacă George Simion are intervenții distractive în Parlament, președintele trebuie să fie capabil să abordeze chestiuni complexe. Rolul său este de a ne conduce și de a transforma furia în decizii raționale, esențiale în negocierea tratatelor internaționale sau gestionarea crizelor.
Întrebarea esențială nu este doar pe cine alegem, ci și cât de mult suntem dispuși să ne depășim propriile limite. Un lider care ne reflectă poate oferi confort, dar un lider care ne depășește ne provocă să evoluăm, ceea ce poate fi mai dificil de acceptat.
Această analiză a apărut inițial în Contributors.
