Va accesăm mesajele trimise de Ursula von der Leyen către șeful Pfizer? Ce urmează după înfrângerea semnificativă a Comisiei Europene în scandalul „Pfizergate”
Comisia Europeană a fost condamnată de o instanță a Uniunii Europene pentru decizia de a bloca accesul la mesajele trimise de Ursula von der Leyen șefului Pfizer, înainte de achiziția vaccinurilor COVID. Această decizie reprezintă o victorie pentru transparență și un setback pentru Ursula von der Leyen, însă rămâne incert dacă vom avea acces la conținutul mesajelor respective, având în vedere că Parchetul European ar putea juca un rol în acest sens.
Tribunalul Uniunii Europene a luat o hotărâre importantă, subliniind respingerea Comisiei Europene de a publica mesajele text dintre Ursula von der Leyen și directorul general al Pfizer, Albert Bourla, în timpul negocierilor privind vaccinul COVID-19 din 2021.
Centrul acestei dispute legale a fost dacă mesajele text ar trebui considerate documente oficiale și, prin urmare, să fie supuse publicării în numele transparenței.
Această hotărâre reprezintă nu doar o provocare pentru liderul executivului european, ci ar putea marca o schimbare semnificativă în standardele de transparență la nivelul Uniunii Europene.
Ce se va întâmpla mai departe?
Contextul scandalului Pfizergate
Sentința pronunțată de Tribunalul General al Uniunii Europene a concluzionat că refuzul Comisiei de a onora cererea unui jurnalist de acces la mesajele dintre von der Leyen și Bourla a încălcat principiul transparenței prevăzut în legislația Uniunii.
Cererea de acces la documente a fost formulată în 2022 de jurnalista Matina Stevis-Gridneff de la New York Times, care a dorit să verifice comunicările, inclusiv mesajele text, dintre von der Leyen și Bourla, după ce s-a aflat despre existența acestora.
Comisia a argumentat inițial că mesajele nu se încadrează în definiția „documentelor” conform regulilor interne din cauza naturii lor efemere și că nu au reușit să le găsească în arhive.
Executivul a menținut ambiguitatea cu privire la existența mesajelor, nesigurându-se cu privire la importanța lor și fără a clarifica modul în care a gestionat cererea.
Acest lucru a generat suspiciuni că nu a efectuat o căutare adecvată a documentelor, contrar normelor privind responsabilitatea de transparență în Uniunea Europeană, conform hotărârii instanței.
Instanța a subliniat: „Comisia a încălcat principiul bunei administrări, invocând inexistența documentelor cerute fără a explica de ce nu au putut fi găsite acestea.”
Relevanța scandalului Pfizergate
Decizia de miercuri este considerată un pas istoric pe cale legală și un dezastru politic pentru von der Leyen.
„Cazurile privind accesul la documente ale instituțiilor europene sunt adesea extrem de politizate, iar atunci când acestea ajung în instanță înseamnă că refuzul institutelor de a dezvălui informații are implicații politice”, a declarat Vincent Couronne, expert în drept european la Universitatea Paris-Saclay.
Această hotărâre nu doar că indică greșelile Comisiei, dar subliniază și că aceasta ar fi trebuit să acționeze mai bine.
Judecătorii au criticat Comisia pentru că a impus solicitantului sarcina de a demonstra existența mesajelor, un standard considerat „imposibil” pentru cetățenii obișnuiți.
Hotărârea este deosebit de critică, având în vedere poziția influentă a lui von der Leyen, liderul Uniunii Europene, și a lui Bourla, CEO-ul uneia dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume, cu prilejul de a fi cel mai important contract semnat vreodată de UE.
Susținătorii transparenței văd în această decizie o victorie esențială. Shari Hinds, responsabilă de politici la Transparency International, a declarat: „Această sentință este mai mult decât o problemă de transparență; este despre restabilirea responsabilității instituționale a Comisiei Europene.”
Implicațiile deciziei pentru funcționarii UE viitori
Cazul subliniază o zonă de incertitudine în regulile Uniunii Europene referitoare la transparență: mesajele text sunt considerate documente oficiale?
„Documentele se referă la orice conținut, indiferent de formă, asociat cu politica Uniunii Europene, așa că este greu de avut o poziție contrară în legătură cu mesajele SMS”, a explicat Couronne.
„Această decizie ar putea încuraja oficialii europeni să prefere convorbirile telefonice în detrimentul mesajelor text. În peisajul comunicațiilor actuale, distincția dintre SMS-uri, e-mailuri, WhatsApp și aplicații similare este din ce în ce mai neclară”.
Instanța nu a declarat că toate mesajele SMS sunt automat documente publice, însă a afirmat că acestea pot fi acoperite de legislația transparenței în cazul în care se referă la activități oficiale.
Această situație ar trebui să servească drept avertisment pentru instituțiile UE și cei care doresc să le influențeze: mesajele digitale nu sunt sistematic protejate de reglementări și nu se poate evita complet controlul prin utilizarea lor.
Rămâne de văzut cât de mult este posibil să se recupereze informațiile.”
Ursula von der Leyen ar putea avea dificultăți?
Probabil că va avea, afirmă observatorii.
Critici din diverse colțuri – inclusiv Verzii și extrema dreaptă – au menținut subiectul în atenție. Acum, personalități politice proeminente au început să reacționeze, calificând verdictul drept o mare rușine pentru Comisie.
Eurodeputata olandeză Raquel García Hermida-van der Walle, din grupul centrist Renew, a descris decizia ca fiind „o victorie pentru transparență”.
Cu toate acestea, puterea reală a Uniunii rămâne în mâinile capitalelor naționale, iar după pronunțarea hotărârii, protestele din partea acestora au fost puține.
Pașii următori pentru Comisie
Comisia va trebui cel mai probabil să reexamineze cererea inițială de acces, să efectueze căutări corecte și să propună o nouă argumentare juridică dacă nu dorește să divulge din nou documentele respective.
De asemenea, instanța a decis că Comisia va trebui să suporte costurile de judecată în vederea cererii New York Times.
Curtea a menționat că modul în care Comisia definește documentele, precum și perioada în care acestea trebuie păstrate, nu limitează dreptul nimănui de a solicita un document sau obligația Comisiei de a-l căuta.
Practicile interne ale Comisiei ar putea fi supuse unei analize riguroase, având în vedere că va trebui să-și clarifice regulile interne.
De asemenea, instituția are la dispoziție o perioadă de două luni pentru a decide dacă va contesta hotărârea instanței.
Vom avea acces totuși la mesajele respective?
Este posibil – dar nu este cert că se va întâmpla.
Hotărârea sugerează că recuperarea mesajelor ar putea fi problematică. Telefonul ar putea fi fost înlocuit, iar datele s-ar putea să fi dispărut.
„Când a fost întrebată în cadrul audierii pe această temă, Comisia a declarat că a considerat că telefonul mobil al președintelui a fost înlocuit” de când New York Times a deschis cazul, „deoarece era o reglementare de securitate”, se menționează în hotărâre.
Totuși, decizia amplifică presiunea asupra Comisiei pentru a efectua o cercetare adecvată și a prezenta un argument juridic corect dacă se declară din nou incapabilă să recupereze aceste dovezi.
Din declarațiile date după pronunțare, se pare că Comisia este predispusă să formuleze o nouă explicație despre motivele pentru care nu poate îndeplini obligațiile de transparență, menționând că va „lua o nouă decizie cu o descriere mai detaliată”.
Există totuși și o altă opțiune. Parchetul European este deja în cadrul unei investigații penale privind achiziția vaccinurilor, ceea ce ar putea permite anchetatorilor să acceseze furnizorii de telecomunicații sau serverele aplicațiilor pentru a recupera mesajele șterse, în funcție de legile locale privind păstrarea datelor.
