VIDEO Aeroportul cu aterizări extrem de dificile: doar 50 de piloți au licență pentru a zbura aici

Aeroportul Internațional Paro este cunoscut pentru dificultatea aterizărilor, având doar un număr limitat de piloți autorizați să opereze pe acest aeroport, ceea ce adaugă o notă de mister călătoriilor în Bhutan, un regat montan din Himalaya cu o populație de aproximativ 800.000 de locuitori.

Acest aeroport este clasificat în Categoria C, ceea ce înseamnă că piloții necesită un instructaj special pentru a putea ateriza pe pista sa de 2.235 de metri, un proces care trebuie realizat manual, fără asistența radarului.

Căpitanul Chimi Dorji, unul dintre cei 50 de piloți certificați, a declarat pentru CNN Travel că este esențial să ai cunoștințe și aptitudini locale când operezi în această zonă.

Bhutanul, o națiune fără ieșire la mare situată între China și India, este acoperit în proporție de 97% de munți. Capitala sa, Thimpu, are o altitudine de aproximativ 2.350 de metri, în timp ce Aeroportul Internațional Paro se află la 2.250 de metri.

Căpitanul Dorji explică că la altitudini mai mari, aerul devine mai rarefiat, iar avioanele trebuie să zboare mai repede prin această regiune. Astfel, viteza aerului percepută de avion este mai rapidă comparativ cu solul.

În plus, condițiile meteorologice dificile, cum ar fi vânturile puternice, determină autoritățile aeroportuare să programeze aterizările înainte de amiază, când sunt cele mai favorabile condiții.

Avioanele mari au interdicție la Aeroportul Internațional Paro

Sezonul musonic din Bhutan durează, de obicei, între iunie și august, aducând cu sine furtuni cu grindină de dimensiunea mingilor de golf. De asemenea, zborurile nocturne sunt complet interzise, din cauză că aeroportul nu dispune de radar.

Aceste condiții fac imposibilă aterizarea avioanelor mari de linie, cum ar fi cele de tip „Jumbo Jet”.

Căpitanul Dorji subliniază modul în care terenul montan din jurul aeroportului contribuie la dificultatea aterizării.

Aeroportul este înconjurat de doi munți înalți, iar piloții pot observa pista abia cu puțin timp înainte de aterizare.

Totuși, căpitanul Dorji afirmă că aterizarea pe Aeroportul Paro este „dificilă, dar nu periculoasă”.

„Este o provocare pentru abilitățile pilotului, dar nu reprezintă un pericol, deoarece dacă ar fi periculos, eu nu aș zbura aici”, spune el, amintind că lucrează de 25 de ani la compania aeriană națională Druk Air.