Când deficitul bugetar ajunge la 9,28%, este esențial să adoptăm un mod modest de abordare. Potrivit șefului Consiliului Fiscal, dezbaterea publică necesită mai multă transparență.
Daniel Dăianu, șeful Consiliului Fiscal, a subliniat într-o opinie recentă că media a reinterpretat relația dintre deficitul bugetar și investițiile publice, afirmând că aceasta este fragilă.
El a analizat o recenzie realizată de Cristian Socol, cunoscut pentru contribuțiile sale economice în cadrul PSD și teoretician al teoriei „Wage-led growth”, menționând că această interpretare este împărtășită de anumiți oficiali.
Dăianu a recomandat o atitudine mai prudentă având în vedere că deficitul bugetar în 2024 se preconizează a atinge 9,28% (conform metodologiei ESA), indicând riscuri de scădere a ratingului și acces limitat la finanțare.
Acesta a subliniat că deficitul bugetar din 2024 depășește nivelul din 2020, care a fost de 9,2% din PIB.
Deficitul de 9,28% reflectă imprudențe în elaborarea bugetelor și derapaje semnificative.
Crizele recente nu justifică un deficit atât de ridicat, deoarece au afectat și alte țări. S-a susținut, de asemenea, ideea că deficitele mici împiedică dezvoltarea, ceea ce a dus la România în procedura de deficit excesiv în 2020.
Dăianu menționează că există păreri care sugerează că un deficit de aproximativ 6% din PIB în 2022 ar putea indica consolidare bugetară post-pandemie, ignorând însă revenirea producției și creșterea veniturilor fiscale.
Cele două mandate electorale au împiedicat consolidarea bugetară, iar deteriorarea contextului internațional ne-a lăsat vulnerabili. Dăianu ridică întrebări despre responsabilitate și învățarea din crizele anterioare.
Două treimi din deficitul contabil curent în România a fost acoperit prin împrumuturi.
Deficitul bugetar din 2024 este cel mai mare din Uniunea Europeană, urmând după România având Polonia cu un deficit de 6,6%, însă aceasta se bucură de un surplus de cont curent, în timp ce România a înregistrat un deficit de cont curent de peste 8% din PIB.
Aproape două treimi din deficitul de cont curent al României a provenit din împrumuturi. Dăianu adaugă că compararea cu alte țări care au deficite mari ignora contextul general, subliniind că Polonia, de exemplu, are cheltuieli de apărare care generează un deficit bugetar semnificativ mai mic.
El remarcă gândirea lui Socol care sugerează că dacă investițiile publice sunt aproape de nivelul deficitului, problema nu ar fi atât de gravă, dar acest raționament este considerat defectuos.
Dăianu avertizează că situația financiară actuală, cu un deficit bugetar de peste 9% din PIB și o pondere mare a cheltuielilor rigide, este alarmantă.
Invocarea unor „reguli de sustenabilitate” pentru finanțele publice este considerată de Dăianu ca fiind inadecvată, mai ales în condițiile în care piețele reacționează rapid la deficite mari.
Acesta susține că investițiile ar trebui direcționate către domenii care sprijină exportul, având în vedere deficitele externe mari.
Investițiile publice nu pot justifica sistematic deficitele bugetare excesive.
Comisia Europeană încurajează protecția investițiilor publice, dar nu prin menținerea unor deficite nesustenabile.
Realitatea este că s-au pierdut controlul, nu doar din cauza alegerilor anterioare.
Se pune întrebarea legitimă: dacă regulile de sustenabilitate sunt respectate, de ce este necesară o ajustare fiscală majoră în România?
De asemenea, întrebările cu privire la motivele care au condus la deficite bugetare atât de mari sunt relevante.
S-au pierdut prioritățile și programarea bugetară clară; crizele recente nu justifică creșterea deficitelor bugetare.
Reforma pensiilor a exercitat presiuni asupra bugetului în 2024, și Consiliul Fiscal a recomandat o implementare graduală a acestei reforme.
La sfârșitul lui 2024, datoria publică era de 54,6% din PIB, iar riscurile sunt în creștere fără măsuri corective.
România se confruntă cu o piață financiară internă slabă, iar dependența de finanțarea externă este riscantă și imposibilă.
Veniturile fiscale scăzute reprezintă un handicap major pentru corectarea deficitului, mai ales în contextul cheltuielilor crescute pentru apărare.
Consolidarea fiscală nu poate avea loc doar prin reducerea cheltuielilor; este necesar să creștem veniturile fiscale.
România se confruntă cu problema „deficitelor gemene”, având atât un deficit bugetar ridicat, cât și un deficit de cont curent mare.
Deficitul bugetar mare contribuie la deficitul de cont curent, iar necorectarea rapidă a acestuia ar putea afecta încrederea în moneda națională.
Contextul internațional nefavorabil complică situația economică a României.
Este crucial să înțelegem că BNR nu poate menține singură stabilitatea macroeconomică.
Noua clauză derogatorie activată de CE în legătură cu cheltuielile de apărare nu scutește România de necesitatea ajustării fiscale viitoare.
Este esențial să sporim veniturile fiscale și să optimizăm cheltuielile. De asemenea, trebuie să maximizăm utilizarea fondurilor europene.
Absorbția eficientă a fondurilor europene ne poate ajuta să atenuăm efectele corecțiilor fiscale necesare.
Dezvoltarea investițiilor și utilizarea fondurilor europene sunt cruciale pentru stabilitatea economică.
Cadrul Financiar Multianual ar putea aloca mai puține resurse României în următorul exercițiu.
Modificările din CFM vor influența bugetul, având în vedere provocările legate de competitivitate și securitate.
România riscă o „dependență” de fondurile europene, care ar putea avea efecte adverse atunci când resursele se vor diminua.
Scăderea resurselor europene va avea impact asupra bugetului, investițiilor publice și PIB-ului.
Fondurile europene pot genera provocări legate de evaluarea sustenabilității fiscale.
În concluzie, dezbaterea publică are nevoie de o abordare mai onestă și mai puțin propagandistică, având în vedere complexitatea conceptelor economice.
