Țările care își „repatriază” aurul din seifurile Trezoreriei americane
„Aduceți-ne aurul înapoi acasă”, a solicitat Michael Jaeger, președintele Asociației Contribuabililor Europeni, într-un interviu acordat rețelei germane ZDF.
„Acasă” se referă la Germania, ce are a doua cea mai mare rezervă de aur din lume, după SUA. Peste 1.200 de tone din cele 3.375 de tone ale Germaniei sunt stocate în Statele Unite, în seifurile Fed. Având în vedere prețul aurului care a depășit 3.500 de dolari pe uncie și natura „imprevizibilă” a politicii președintelui american Donald Trump, solicitările precum cele ale lui Jaeger pentru repatrierea aurului în Germania devin tot mai frecvente.
„Dincolo de declarațiile politice, ceea ce spune Jaeger reflectă schimbările profunde în sistemul financiar internațional”, afirmă experți din piața aurului european, citați de presa elenă. „Aceste cereri subliniază în principal erodarea treptată a hegemoniei dolalrului american, caracterizată acum de o scădere a încrederii în moneda americană”, adaugă ei. Țări precum India și Olanda au repatriat o parte semnificativă din rezervele lor de aur din SUA și Marea Britanie în anii recenti.
În vremuri de incertitudine, aurul este mai mult decât un metal prețios. „El reprezintă simbolul puterii economice ce leagă fiecare națiune de istoria și suveranitatea sa. Fiecare stat caută să se protejeze de instabilitate, iar aurul joacă rolul de stabilitate.”
Aurul României se află la Londra și București
Aurul unei națiuni este frecvent stocat în afara granițelor sale, în special în New York sau Londra, din motive economice și istorice. De exemplu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, existau temeri că aurul ar putea fi confiscat de regimul nazist.
Banca Națională a României deține un cont la Banca Angliei (BOE), unde sunt depozitate aproximativ 60 de tone din rezervele de aur ale țării. Lingourile aflate în custodie pot fi identificate oricând, pe baza numărului de identificare, greutății și titlului de finețe al aurului. Operațiunile efectuate prin acest cont se realizează strict conform instrucțiunilor BNR, astfel că aurul din acest cont nu poate fi utilizat de către custode.
De-a lungul timpului, mai mulți lideri politici (printre care Liviu Dragnea) au cerut repatrierea aurului de la Londra, iar Mugur Isărescu a explicat de ce acest lucru nu ar fi o decizie înțeleaptă.
Guvernatorul BNR a subliniat, cu ocazia unei prelegeri de la Alba Iulia, că aurul este păstrat în afaceri pentru a permite verificarea internațională a existenței acestuia, subliniind că altfel, aurul nu ar avea „niciun fel de valoare”.
„Mulți consideră că este ceva suspect că BNR păstrează aurul la Londra. Aurul face parte din rezervele noastre internaționale, care sunt necesare pentru a fi păstrate în exterior, având în vedere că se numește rezervă internațională”, a mai declarat guvernatorul BNR.
Motivul principal pentru care aurul nu a fost transferat în Germania a fost Războiul Rece
Prof. Thorsten Poleit de la Universitatea Bayreuth a explicat că principalul motiv pentru menținerea aurului în afara Germaniei a fost Războiul Rece.
Aurul trebuia să rămână departe de Blocul de Est. Totuși, exporturile masive de produse germane au dus la acumularea de aur în vistieria Fed din SUA. „Atunci când Germania înregistra un excedent comercial cu SUA, Washingtonul îl acoperi cu aur”, a spus el. Aurul rămânând la Fed, a fost pur și simplu transferat din „secțiunea americană” în cea a Republicii Federale. Practici similare au fost observate în relația cu Marea Britanie și Franța.
Un alt motiv, care a rămas relevant și după încheierea războiului, este că menținerea rezervelor de aur în SUA a facilitat achiziționarea rapidă de valută străină în dolari, fără a fi necesară transferarea de aur suplimentar.
În 2013, s-a decis totuși „repatrierea” aurului german, iar acum cel puțin 51% din rezervele de aur ale Germaniei sunt stocate la Deutsche Bundesbank, restul fiind încă la Banca Angliei.
Trump și provocarea Fed
Banca centrală americană funcționează independent, însă președintele Trump a criticat în mod repetat conducerea Fed în ultima perioadă. El a subliniat că nu intenționează să-l demită pe Jerome Powell, dar economistii din Berlin avertizează că o dependență a Fed de politica SUA ar putea afecta securitatea aurului german stocat acolo.
Îngrijorări cu privire la independența Fed
În fiecare an, Deutsche Bundesbank publică un raport detaliat referitor la locația lingourilor de aur ale Germaniei, bazat pe date oferite de băncile centrale străine. Chiar dacă Bundesbank își reafirmă constant încrederea în Fed și Banca Angliei, există, însă, critici privind exactitatea informațiilor.
De altfel, chiar și Donald Trump și Elon Musk au ridicat semne de întrebare referitoare la rezervele de aur ale Fed, criticând frecvent cantitatea reală stocată acolo.
Cererea de repatriere a aurului german pare a fi în primul rând un răspuns politic. SUA amenință acum Europa pe mai multe fronturi – comerciale (tari) și militare (prin eliminarea umbrelei NATO).
SUA deține cel mai mare depozit de aur din lume, iar unele dintre țările ce își păstrează rezervele acasă includ Franța, Rusia, China, Turcia, Taiwan, Arabia Saudită, Marea Britanie și Spania. Mai multe state nu dezvăluie unde sunt stocate rezervele lor de aur.
Mai multe națiuni africane și din Orientul Mijlociu au început recent să-și retragă rezervele de aur din SUA.
Decizia de a repatria rezervele de aur nu este doar simbolică; ea reflectă temerile acestor națiuni cu privire la viitorul economiei americane și la o posibilă contagiositate.
Printre țările care adoptă astfel de măsuri se regăsesc Nigeria, Africa de Sud, Ghana, Senegal, Camerun, Algeria, Egipt și Arabia Saudită, fiecare reprezentând regiuni esențiale din Africa și Orientul Mijlociu.
Pentru națiunile africane și din Orientul Mijlociu, protejarea rezervelor lor de aur este nu doar o mișcare de prudență economică, ci și o acțiune strategică. Aurul a fost istoric perceput ca un refugiu în vremuri de turbulență economică, oferind protecție în fața deprecierii monedei și instabilității geopolitice.
