Avertizări din datele oficiale ale Statisticii: Fenomenul în creștere anuală
La 1 ianuarie 2025, populația după domiciliu a fost estimată la 21,7 milioane de persoane, marcând o scădere de peste 100.000 față de 1 ianuarie 2024, conform anunțului recent al INS.
Populația după domiciliu include cetățenii români care au domiciliul în România, și poate include și emigranții, indiferent de perioada absenței lor. Este important să nu se confunde această categorie cu populația rezidentă, care reflectă numărul de persoane aflate efectiv în România.
Statisticile arată că românii care locuiesc efectiv în țară sunt cu aproximativ 3 milioane mai puțini decât cei care detin acte de identitate românești.
Fenomenul migrației populației prezintă multiple aspecte. Există zone care se depopulează rapid, în contrast cu localități unde populația crește semnificativ, depășind capacitatea administrativă a primăriilor de a gestiona acest „boom” demografic.
În ultimele două decenii, aproximativ 60 de localități au înregistrat o pierdere de peste 50% din locuitori, unele fiind afectate chiar mai grav, cu o pierdere de 75%.
Există, de asemenea, localități în care populația a crescut de 4,5 sau chiar 7 ori, în special în zonele peri-urbane.
Astfel, se crează un paradox: comune, care nu sunt orașe, au o populație mai mare decât multe capitale de județ.
De exemplu, conform tendințelor actuale, Popești Leordeni ar putea depăși Râmnicu Vâlcea din punctul de vedere al populației. De asemenea, în următoarele două decenii, România ar putea ajunge la o populație similară cu cea a Israelului, care era de patru ori mai mică în 1992 și de 23 de ori mai mică la înființare în 1948, explică expertul în politici publice Robert Santa, coordonator la think-tank-ul Rethink România.
„Numărul nașterilor din Florești, suburbie a Clujului cu 6.000 de locuitori în 1992, a fost anul trecut similar cu nașterile din Brăila, o localitate cu 234.000 de locuitori în 1992. Dacă această tendință continuă, cele două localități ar putea atinge o populație comparabilă, deși în 1992 Brăila avea o populație de 39 de ori mai mare. Aceste diferențe sunt semnificative din mai multe perspective, în special în ceea ce privește concentrarea populației în zone diferite față de infrastructură,” adaugă Santa.
Infrastructura României, inclusiv transporturile, educația și sănătatea, este construită pe baza populației de la începutul anilor '90, mai menționează cercetătorul.
Alte evoluții alarmante includ: Popești Leordeni se preconizează că va depăși Râmnicu Vâlcea, iar Slobozia Bradului, o comună din Vrancea cu puțin peste 4.000 de locuitori în 1992, are un număr de nașteri superior celui din Deva.
Miroslava, o comună din Iași, înregistrează nașteri mai multe decât Reșița, iar Vicovul de Sus, un oraș de la granița cu Ucraina, este pe cale să depășească Mediașul.
„Dacă tendințele actuale continuă, România va ajunge la o populație similară cu cea a Israelului, care avea de peste patru ori mai puțini locuitori în 1992 și de 23 de ori mai puțini la înființare,” afirmă Santa.
În cadrul unei discuții, sociologul Robert Santa a explicat de ce cartierele din jurul Bucureștiului, cu prețuri accesibile, sunt aproape distanțate de servicii esențiale sau viața urbană. Observația sa este în concordanță cu experiența din țările unde guvernele îmbunătățesc accesibilitatea vieții. De exemplu, programul de locuințe publice din Singapore s-a construit având în vedere trei întrebări simple: cât durează drumul pe jos de la casă la (1) prima stație de transport în comun (2) primul parc sau spațiu verde (3) primul magazin pentru produse esențiale: mâncare, apă sau medicamente.
