Cea mai recentă civilizație matriarhală din Europa: statutul bărbaților și matrilocalitatea
Un studiu recent, bazat pe analiza unor eşantioane de ADN vechi de 2.000 de ani, a confirmat existența societăților celtice din Marea Britanie, organizate în jurul femeilor, în perioada Epocii Fierului. Aceste rezultate susțin relatările unor istorici din perioada română, conform unui raport publicat miercuri de AFP.
Structurile sociale ale comunităților din Marea Britanie la începutul erei noastre rămân destul de necunoscute. O sursă esențială de informații provine din relatările istoricilor romani, precum Tacitus și Dion Cassius, care au documentat cucerirea insulei (între 44 d.Hr. și 84 d.Hr.), menționând numeroase femei în funcții de conducere.
Confirmările arheologice ale relatărilor romane
Un exemplu reprezentativ este regina Cartimandua, care a condus tribul briganzilor timp de 30 de ani în nordul Angliei, în secolul I d.Hr. De asemenea, Boadiceea este cunoscută pentru răscoala sa împotriva ocupației romane, atacând și incendiind orașe, inclusiv Londinium, care ulterior a devenit Londra.
Iulius Caesar, în „Comentarii despre războiul cu galii”, subliniază implicarea femeilor celte în problemele publice, exercitând influență politică și practică poliandrie. Romanii au fost surprinși să descopere femei în poziții de putere, deși aceste relatări sunt adesea considerate cu rezervă, a explicat Miles Russell, coautor al studiului publicat în revista Nature.
Potrivit lui Russell, este posibil ca romanii să fi exagerat libertățile femeilor britanice pentru a descrie o societate neîmblânzită. Totuși, dovezile arheologice și genetice sugerează că femeile aveau un rol semnificativ în numeroase aspecte ale vieții în perioada Epocii Fierului, iar descendența maternă poate fi fost un element central al identităților de grup.
Cercetătorii au extra ADN din peste 50 de genomuri străvechi de la situri funerare din apropierea satului Winterborne Kingston din sudul Angliei, utilizate înainte și după cucerirea romană. Mormintele din Epoca Fierului sunt rare în Marea Britanie, deoarece defuncții erau adesea incinerați, expuși sau depuși în zone umede, conform unor teorii avansate de cercetători.
Soții locuiau în casele soțiilor
Tribul Durotrigilor, care a locuit în regiunea costieră sud-centrală a Marii Britanii între 100 î.Hr. și 100 d.Hr., constituie o excepție, având o practică de a îngropa decedații în cimitire oficiale.
Săpăturile din aceste situri începând din 2009 au oferit indicii semnificative despre statutul social ridicat al femeilor. Mormintele elaborate din Epoca Fierului descoperite în Dorset, conținând obiecte precum recipiente de băut, oglinzi și perle, erau în majoritate feminine, cu excepția unui mormânt cu o sabie, a explicat Miles Russell.
Analiza ADN-ului a arătat că majoritatea indivizilor înhumați erau legați pe linie maternă, având o descendență comună ce poate fi urmărită până la o singură femeie de acum câteva secole, conform declarațiilor lui Lara Cassidy, cercetătoare în genetică la Trinity College din Dublin, coordonatoarea studiului.
Pe de altă parte, relațiile pe linie paternă erau aproape inexistente. Aceasta sugerează că după căsătorie, soții se alăturau comunităților soțiilor, iar pământurile erau transmise pe linie feminină, a adăugat ea.
În etnografie, un astfel de sistem social – denumit „matrilocalitate” – este rar și nu a fost documentat anterior în Europa în perioadele Neolitic, Epoca Bronzului sau Epoca Fierului. Totuși, cercetătorii au descoperit semne de matrilocalitate în mai multe cimitire din Marea Britanie, datând din jumătatea și sfârșitul Epocii Fierului (în jurul anului 400 î.Hr. și după), subliniază Lara Cassidy. Practicarea acestui sistem în perioada timpurie a Epocii Fierului (în jurul anului 800 î.Hr.) sau chiar mai devreme este „extrem de posibil”, a adăugat ea.
