CEDO a sancționat Franța pentru condamnarea unei femei care a refuzat contactul sexual cu soțul ei.

La sfârșitul lunii ianuarie 2025, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a impus o sancțiune Franței privind cazul unei femei condamnate pentru refuzul de a întreține relații intime cu soțul ei. Decizia ar putea reprezenta un punct de turning în legislația referitoare la libertatea sexuală.

Cazul implică un divorț inițiat din vina soției, pronunțat pe baza lipsei relațiilor intime timp de mai bine de zece ani. O hotărâre a Curții de Apel Versailles, din noiembrie 2019, a considerat acest refuz de durată o „încălcare gravă și repetată a obligațiilor conjugale”, ceea ce justifică dissoluția căsniciei.

În trecut, sistemul juridic francez a recunoscut datoria sexuală ca o obligație pentru soți. Un exemplu îl reprezintă decizia din 2011 a unei curți de apel, care a impus soțului să plătească daune pentru refuzul de a întreține relații sexuale.

Aceste reglementări eficiente se confruntă din ce în ce mai mult cu normele drepturilor fundamentale ale omului. CEDO subliniază că căsătoria nu poate constitui un cadru automat de obligație sexuală, mai ales dacă afectează libertatea individuală.

O analiză critică a obligației sexuale

CEDO a subliniat că obligațiile matrimoniale în acest caz reprezintă o intervenție disproporționată în dreptul la respectarea vieții private.

Curtea a afirmat că:

• Obligația maritală, așa cum este definită în jurisprudența franceză, nu consideră consimțământul individual în activitățile sexuale, un aspect esențial al drepturilor omului.

• Orice act sexual fără consimțământ este sinonim cu violența sexuală, chiar și în cadrul căsătoriei.

Instanța a precizat că un consimțământ acordat la momentul căsătoriei nu implică acordul automat pentru relații sexuale cu partenerul.

Legea recentă permite incriminarea violului în cadrul căsătoriei. Până în 2006, existase o prezumție de consimțământ in cazul căsătoriei, însă aceasta a fost abrogată prin legislația din 4 aprilie 2006, stipulând că violul este posibil chiar și între soți. Această schimbare în legislația penală reflectă o recunoaștere tot mai mare a libertății sexuale și a importanței consimțământului.

O decizie luată într-un context european diversificat

Problema obligației conjugale și a consimțământului sexual în căsătorie este abordată distinct în diferite țări europene.

Deși în Spania datoria maritală nu este menționată explicit, instanțele au interpretat căsătoria ca implicând obligații reciproce, inclusiv cele de natură sexuală. Cu toate acestea, recunoașterea violului conjugal și sublinierea importanței consimțământului au condus la o reevaluare a acestor obligații.

În Regatul Unit, violul conjugal este interzis din 1991, stabilind astfel că consimțământul în căsătorie nu presupune automat consimțământul pentru actele sexuale. Această dezvoltare legislativă ilustrează tendința de a considera consimțământul individual ca un element esențial, indiferent de statutul civil.

O decizie care ar putea deveni precedent juridic

Această sentință ar putea reprezenta un moment crucial prin respingerea obligațiilor contrare drepturilor fundamentale. De asemenea, va promova coerența între dreptul civil și cel penal, care recunoaște în mod clar natura ilegală a oricărui act sexual fără consimțământ.

În plus, decizia CEDO reafirmă un principiu esențial: căsătoria, deși este o instituție legală, nu justifică o încălcare a libertăților fundamentale ale partenerilor. Această hotărâre oferă o oportunitate de a reevalua obligațiile conjugale și de a asigura că relațiile dintre soți se bazează pe respectul reciproc și consimțământ.