Creșterea cazurilor de tuse convulsivă: Semnele bolii și riscurile pentru copii mici

Creșterea cazurilor de tuse convulsivă: Semnele bolii și riscurile pentru copii mici
În tusea convulsivă sau măgărească, accesele de tuse apar mai frecvent noaptea, putând ajunge în medie până la 15 accese/24 de ore, atenționează medicii Foto: Chernetskaya | Dreamstime.com

Tusea convulsivă, cunoscută și sub numele de „tusea măgărească”, este o infecție acută extrem de contagioasă provocată de bacteria Bordetella pertussis. Această afecțiune reprezintă un risc major pentru sugari și copiii mici, putând duce la complicații severe, cum ar fi pneumonia, leziuni pulmonare extinse sau encefalită, chiar și la deces, conform specialiștilor de la Institutul Național de Sănătate Publică și Direcția de Sănătate Publică București.

Se consideră că imunitatea dobândită în urma infecției nu este permanentă, ceea ce explică de ce pacienții se pot reinfecta frecvent.

Previnderea infecției se poate realiza prin vaccinare. Vaccinul împotriva tusei convulsive a fost introdus în România în 1960, iar programul de imunizare standardizat pentru copii a dus la o scădere semnificativă a incidenței bolii.

Simptomele tusei convulsive

Tusea convulsivă se manifestă prin următoarele simptome inițiale:

  • rinoree sau nas înfundat
  • tuse ușoară, ocazională
  • apnee (întreruperi ale respirației) și cianoză (colorarea pielii în nuanțe bluie).

După 1-2 săptămâni de la debutul simptomelor, copiii pot experimenta episoade severe de tuse, caracterizate prin accese frecvente care se succed repede.

Fiecare acces de tuse este urmat de un efort inspirator, care produce un zgomot șuierat, ascuțit. În timpul acestor episoade, copilul poate prezenta cianoza. Accesul de tuse poate fi însoțit de vărsături.

Accesele de tuse se manifestă mai frecvent pe timpul nopții, atingând în medie până la 15 episoade pe zi. Între accesele de tuse, starea generală a copilului este relativ bună, fără semne de boală. Această fază a bolii poate dura, de regulă, între 1-6 săptămâni, extinzându-se uneori până la 10 săptămâni.

Modalități de transmitere

Tusea convulsivă se transmite pe cale respiratorie, prin secreții, mai puțin prin obiecte recent contaminate. Infecția poate apărea în orice moment al anului, dar incidena este mai crescută vara și toamna.

Aceasta este o boală foarte contagioasă. Bacteria se transmite prin contactul apropiat cu o persoană infectată. Până la 90% dintre membrii familiei care au avut contact cu un bolnav dezvoltă boala. Adolescenții și adulții pot fi o sursă semnificativă de infecție pentru sugari.

Este important de știut că persoanele sunt contagioase în perioada de debut a bolii și în primele două săptămâni ale fazei paroxistice (în jur de 21 de zile).

Boala poate afecta persoane de toate vârstele, însă sugarii sunt cei mai vulnerabili. Observăm o creștere a cazurilor nu doar la copii, ci și la adulți și adolescenți.

În prezent, cele mai multe cazuri de tuse convulsivă sunt în rândul sugarilor sub un an și adolescenților cu vârste între 10 și 20 de ani.

Cei care nu sunt vaccinați conform schemelor recomandate sunt expuși unui risc ridicat de infectare, indiferent de vârstă. Vaccinarea la timp este esențială pentru protecția copiilor împotriva acestei boli care poate fi periculoasă.

Întârzierile în vaccinare cresc riscurile de îmbolnăvire pentru persoanele vulnerabile și favorizează răspândirea bolii.

Tratament pentru tusea convulsivă

Tratamentul tusei convulsive se face cu antibiotice, însă este necesar avizul medicului. Pentru a avea rezultate eficiente, terapia trebuie începută devreme, ideal în primele două săptămâni de la debutul simptomelor.

Antibioticele pot elimina bacteriile din nas și gât, reducând astfel riscul de transmitere a acestora.

Prevenția tusei convulsive

Vaccinarea reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire a tusei convulsive. Chiar dacă infecția poate apărea după vaccinare, aceasta va fi, de obicei, într-o formă mai ușoară.

În România, schema de vaccinare pentru copii presupune administrarea a trei doze de vaccin hexavalent DTPa-VPI-HB-Hib la 2, 4 și 11 luni, urmate de un prim rapel la 5-6 ani și un alt rapel la 14 ani. După aceea, se recomandă rapeluri la fiecare 10 ani.

Vaccinarea se efectuează în cabinetele medicilor de familie. Femeile însărcinate sunt sfătuite să se vaccineze împotriva tusei convulsive începând cu săptămâna 27 de sarcină, pentru a maximiza transferul de anticorpi către făt.

Recomandările experților

Specialiștii recomandă următoarele măsuri pentru a evita îmbolnăvirea cu tuse convulsivă, precum și acțiunile de urmat în cazul în care boala este deja prezentă:

  • Consultarea medicului la apariția simptomelor caracteristice: accese intense de tuse – „tuse măgărească”, vomă după accese de tuse, dificultăți în respirație la sugari, zgomote în timpul inspirației.
  • Vaccinarea la timp a sugarilor și asigurarea vaccinării celor care nu au fost imunizați la termen;
  • Vaccinarea femeilor gravide pentru a proteja atât bebelușul, cât și mama;
  • Vaccinarea adulților cu rapel la fiecare 10 ani;
  • Promovarea vaccinării de tip „cocooning” în jurul sugarului – toți cei din familia care așteaptă un nou-născut, inclusiv părinți, bunici și frați, ar trebui să fie vaccinați conform calendarului național de vaccinare.

Sursa foto: Dreamstime.com

Recomandari
Show Cookie Preferences