Creșterea suportului pentru Rusia va alimenta ambițiile imperiale ale lui Putin

„Mulți dintre cei care se declară opozanți ai războiului în Europa par să ignore realitatea că ei discută despre recompensa unei campanii de cucerire, ceea ce riscă să îngreuneze prevenirea conflictelor viitoare. Acceptarea roadele agresiunii de către un agresor este considerată o metodă de descaladare, nu o abordare pacifistă greșită care sporește riscul de rechemare a forței”, afirmă Andreas Umland, politolog german cu studii la Berlin, Oxford, Stanford și Cambridge.

O restrângere sustenabilă a ambițiilor expansioniste ale Moscovei se poate realiza doar printr-un acord de pace just între Rusia și Ucraina.

Există semne de pace în Europa de Est? La prima vedere, pare că mai multe tendințe recente sugerează acest lucru. În același timp, Ucraina resimte o presiune intensă – atât militară, cât și internațională. Avansul gradual al trupelor ruse în bazinul Donețk și intensificarea atacurilor asupra infrastructurii energetice ale Ucrainei au impact semnificativ.

În SUA, Donald Trump, președintele ales, a declarat că intenționează să încheie conflictul cât mai repede. În regiunile Europei de Vest, Centrală și de Est, un grup de partide populiste promovează idei care subminează dreptul internațional, solidaritatea europeană și valorile democratice, având astfel un impact negativ asupra soartei Ucrainei.

Politicieni din ambele extreme, dar și din centrul politic, inclusiv cancelarul german Olaf Scholz, se prezintă ca fiind pacificatori, având intenția de a evita escaladarea conflictului.

Pe de altă parte, regimul lui Putin se confruntă cu dificultăți economice. Inflația și deprecierea rublei cresc provocările, iar pierderile umane și materiale suferite de Rusia în Ucraina sunt enorm de mari. În Orientul Mijlociu, Caucazul de Sud și Asia Centrală, Rusia își pierde influența, afectând reputația lui Putin ca lider geopolitic. În ambele țări, sondajele recente indică o majoritate care susține o încetare rapidă a focului în zona Donețk.

Există oportunități pentru Europa de a pune capăt conflictului?

Există vreo șansă pentru Europa să încheie efectiv războiul? Aceasta este o chestiune complicată. Încercările de soluționare a conflictului s-au dovedit, adesea, a fi blocate. Multe propuneri nu reflectă preferințele fundamentale ale părților implicate.

Aceste propuneri contravin ambițiilor imperiale ale Rusiei și intereselor fundamentale de securitate ale Ucrainei. Afirmarea „Nimic fără Ucraina” nu este doar o maximizare politică, ci și o salvare esențială pentru Kiev, care se află în fața unei tentative de a șterge identitatea culturală și statul suveran.

În plus, multe planuri de pace par să implice recompensarea agresiunii rusești și sancționarea abstinenței nucleare a Ucrainei. Acceptarea internațională a unei victorii ruse ar reprezenta o amenințare gravă pentru stabilitatea sistemului internațional de securitate.

O încetare temporară a focului ar putea fi realizabilă, dar modificările legale referitoare la câștigurile teritoriale ale Rusiei sau pierderile suveranității Ucrainei ar putea deschide ușa către acțiuni revizioniste de către alte guverne.

De asemenea, o diluare a integrității teritoriale ale Ucrainei ar trimite un semnal alarmant către alte națiuni mai slabe, ce ar putea resimți o amenințare crescută.

O lume în schimbare

Mulți susținători ai unei capitulări parțiale a Ucrainei se prezintă ca fiind prieteni ai păcii. Totuși, ei trebuie să examineze mai profund consecințele unei eventuale victorii ruse: nu doar o nedreptate față de Ucraina, ci și subminarea sistemului internațional.

Lumea ar putea cădea într-o „veche lume nouă”, unde frontierile sunt stabilite prin forță, iar statele mai slabe sunt subordonate celor mai puternice, permițându-le să comită acte reprobabile.

Numai cei dispuși să suporte un preț amplu ar trebui să ceară stoparea livrărilor de arme către Ucraina și restituirea teritoriilor ocupate Rusiei.

Mulți „prieteni ai păcii” nu realizează că sprijină, de fapt, imperialiștii ruși. Ignorând impactul victoriilor rusești asupra securității globale, aceștia manifestă o care politică precar.

Deși conducerea actuală din Rusia nu are trăsături fasciste evident manifeste, nu poate fi subestimată dorința sa de a extinde influența dincolo de Ucraina.

Ucraina ca teren de testare geostrategic

Ucraina reprezintă un laborator politic pentru Rusia, utilizând-o ca instrument geostrategic în urmărirea intereselor sale. Din 2022, amenințările din partea Moscovei s-au intensificat, iar subordonarea Ucrainei s-a transformat într-un pas esențial pentru revizuirea politicii europene.

Aceste amenințări nu se traduce neapărat printr-o expansiune militară imediată, ci mai degrabă prin acțiuni hibride care subminează democrațiile.

Diplomația rusă poate acționa ca un instrument de manipulare, mai mult decât o soluție reală. Politologul suedez Charlotta Rodhe subliniază că negocierile rusești sunt, adesea, mai mult teatralizate decât eficiente.

Susținătorii negocierilor devin „idioti utili” pentru Kremlin, facilitând continuarea războiului și împiedicând o soluție durabilă pentru Ucraina.

Invazia Moscovei nu este doar un act de cucerire, ci și un mecanism de destabilizare care ajută la divizarea alianțelor occidentale.

De asemenea, valul de refugiați generează o alimentare a partidelor populiste anti-occidentale. O victorie militară a Rusiei folosită ca rampă de lansare pentru acțiuni în vest ar putea fi devastatoare.

Statele europene, împreună cu alte națiuni, trebuie să acționeze pentru a asigura o pace justă ce să pună capăt războiului. Aceasta este posibilă doar prin operațiuni ofensive ucrainene reușite, deoarece căutarea compromisului nu face decât să întărească ambițiile deja extinse ale Rusiei.