Cum ajungem să avem obiceiuri alimentare nesănătoase din cauza unei traume colective?

Cozile formate în perioada comunistă, lipsa timpului și presiunea de a termina tot din farfurie, sub influența emoțională a părinților, au contribuit la un mozaic de traume legate de alimentație, transmise de la o generație la alta, care a dus inclusiv la tulburări alimentare. Cum putem schimba aceste comportamente?

Românii aruncă anual aproximativ 70 de kilograme de alimente, conform estimărilor legate de risipa alimentară. Cu toate acestea, risipa nu este singura problemă, ci și modul în care percepem alimentația. Ajungem să cumpărăm să hrănim acest comportament excessiv, mâncând adesea mai mult, fie dintr-o senzație constantă de a fi pregătiți, fie ca răspuns la emoții.

Potrivit antropologului Vintilă Mihăilescu, traversăm o traumă colectivă moștenită de la părinții și bunicii noștri din perioada comunistă, vreme în care resursele erau limitate, iar accesul la alimente era o provocare.

Această traumă se manifestă prin obiceiuri familiale care ne determină să acumulăm alimente. Există o frică în fața ideii că nu ne-ar ajunge suficiente resurse.

Strategii pentru schimbarea obiceiurilor alimentare

„Mâncarea este asociată adesea cu emoții negative profunde. Aceste emoții negative pot persista și influența comportamentul nostru mult mai mult decât cele pozitive. Deși uneori nu suntem conștienți de ele, anumite motive repetate creează un tipar emoțional greu de schimbat”, explică jurnalista Georgiana Ilie.

Săptămânal, Georgiana trimite un newsletter de planificare a meselor, care a ajuns la 25.000 de cititori. Planificarea meselor implică organizarea meselor pentru o săptămână, cu rețete, liste de cumpărături și sugestii de gătit, prevenind astfel frustrarea de a nu ști ce să mâncăm.

Newsletter-ul include un plan săptămânal de rețete, ajutând abonații să evite întrebarea obositoare „Ce mâncăm azi?”. Georgiana a dezvoltat o aplicație care optimizează cantitățile necesare pentru fiecare ingredient. De asemenea, îndeamnă la un meniu diversificat, fără a complica prea mult mesele de prânz sau cină.

Georgiana îi învață pe abonați cum să își creeze propriul plan de masă, ținând cont de preferințele individuale și gestionând alimentele din casă printr-un plan detaliat referitor la cantități și date de expirare.

Oare „mâncarea ca la mama acasă” este mereu cea mai potrivită?

Newsletter-ul a început să ușureze planificarea meselor pentru Georgiana, care deja aplica acest sistem de mai mult timp pentru sine. Cu timpul, scrierea pentru alții a ajutat-o să își îmbunătățească relația cu mâncarea, devenind mai cognitivă în legătură cu fructele și legumele de sezon și cu combinațiile de ingrediente.

Georgiana lucrează și la o disertație despre cum ne formăm relația cu mâncarea, definindu-ne valorile prin care decidem ce considerăm a fi bun sau rău pentru noi.

„Oricine va spune că junk food-ul este rău, iar mâncarea sănătoasă este cea preparată acasă. În realitate, relația noastră cu mâncarea este mult mai complexă. Avem o tendință de a clasifica alimentele pentru a ne proteja de cele dăunătoare, iar acest lucru influențează profund relația noastră cu hrana”, afirmă Georgiana.

Această abordare provine din cultura dietei, care ne poate face să ne simțim vinovați pentru alegeri alimentare care nu sunt chiar rele, cum ar fi o înghețată ocazională.

Obiceiurile nesănătoase se transmit generațiilor viitoare

Frază auzită des în copilărie: „Copiii din Africa mor de foame și tu refuzi mâncarea”. Aceasta este o formă de șantaj emotional care îi poate afecta negativ pe copii în ceea ce privește alimentația.

Din păcate, indiferent de foametea globală, astfel de presiuni asupra copiilor pot contribui la apariția tulburărilor alimentare, pe măsură ce cresc și intră în adolescență și maturitate.

Cercetările au arătat că modul în care părinții își cresc copiii influențează relația acestora cu mâncarea. Acești tineri pot dezvolta obiceiul de a consuma alimente ca reacție la emoții puternice, ce pot fi asociate cu stări de depresie, anxietate și stres.

„Cu cât asociem mâncarea cu moralitatea și emoții negative precum vinovăția, cu atât ne îndepărtăm de instinctele noastre alimentare naturale. Este o pierdere, dacă putem folosi acest termen, să asociezi un act atât de simplu, precum mâncatul, cu o valoare morală”, concluzionează Georgiana.

Întrebările care indică o relație sănătoasă cu hrana

Atunci când cineva îți spune că „nu ți-e foame, ci doar ți-e sete” în momentul în care organismul cere nutrienți, este posibil să ajungi mai târziu la o compensație alimentară necorespunzătoare sau chiar la tulburări de alimentație.

Psihologii și nutriționiștii subliniază că sentimentul de vinovăție în jurul mâncării poate fi o consecință a presiunii întâmpinate în copilărie.

O relație sănătoasă cu hrana ar putea răspunde afirmativ la următoarele întrebări, conform specialiștilor de la The Conversation.

Dacă ai multe răspunsuri negative, medicii avertizează că există posibilitatea ca alimentația ta să fie un mecanism de coping pentru emoțiile negative, influențând centri de recompensă din creier. Acest lucru face ca alimentația să devină un răspuns automat la stres.

Alimentația emoțională și episoadele de consum alimentație necontrolată sunt adesea asociate cu simptomele tulburărilor de alimentație, și cu o calitate alimentară slabă.

O relație complexă cu mâncarea

Potrivit Georgiei Ilie, planificarea meselor nu înseamnă a petrece ore întregi întreaga zi gătind, ci mai degrabă să te organizezi eficient. Acest sistem oferă varietate, permițându-ți să cumperi doar ceea ce mănânci, menținând astfel și bugetul gestionabil, și reducând risipa alimentară.

Planificarea meselor nu se aplică tuturor, așa că este recomandat să începi cu o strategie pe două sau trei zile pentru a observa cum funcționează. Chiar și această abordare este benefică.

Nu este vorba atât despre organizarea meselor pe toată săptămâna, ci mai degrabă despre a acorda atenție alegerilor alimentare și a asculta nevoile corpului.

„Relația pe care o avem cu mâncarea reflectă de multe ori grija de sine și gradul nostru de maturitate emoțională. Personal, am realizat aspecte legate de alimentație pe care nu le-am observat până când nu am început să experimentez cu tipurile și cantitățile de alimente, sau cu asocieri mai diversificate în dietă. Aceasta este una dintre cele mai complexe relații pe care le putem dezvolta în viață”, afirmă Cami Gui, fondatoarea programului Food Waste Combat, creat pentru a reduce risipa alimentară.