De ce își doresc majoritatea părinților ca copiii lor să devină medici sau avocați, și nu instalatori sau frigotehniști? / Care vor fi profesiile căutate în următorii ani și cum consideră un laureat Nobel că se transformă modul nostru de muncă

Marian Ionescu a știut încă de la 5 ani că va deveni medic, întrucât tatăl său fusese medic militar și îl prezenta cu mândrie musafirilor, spunând: „Acesta este viitorul meu doctor!” La 30 de ani, Marian lucrează ca asistent medical, continuând să aspire la un loc la Medicină, căutând astfel să își valideze visul părinților, pe care tatăl său nu a avut ocazia să-l vadă împlinit.

„Părinții mei insista că trebuie să fac Medicină - mama continuă să mă încurajeze - deși eu nu eram prea interesat. Dar cum i-aș putea spune că nu doresc acest lucru? În subconștient, cred că dacă aș fi admis la Medicină, aș ocupa locul cuiva care a visat cu adevărat să devină medic”, adaugă Marian.

Cei mai mulți părinți își doresc ca copiii lor să devină medici, avocați, doctori sau ingineri. Foarte puțini își doresc ca progeniturile lor să ajungă sudori sau frigotehniști, în ciuda salariilor atractive și a cererii mari pentru aceste meserii.

O analiză recentă realizată de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP), agenție a Uniunii Europene, subliniază îmbătrânirea populației și prognozează o reducere a acesteia de 7% în perioada 2020-2035, similar cu declinul observat între 2005 și 2020. „Estimăm că populația României va scădea, iar grupul de vârstă 15-54 ani va înregistra o scădere bruscă, în timp ce numărul persoanelor cu vârste de 55-59 și 65 de ani va crește”, precizează raportul.

Se așteaptă ca ratele de ocupare (persoanele din populația activă angajate) să crească substanțial între 2020-2035, cu cele mai mari creșteri înregistrându-se în grupele de vârstă de 60-64 (38 puncte procentuale), 55-59 (22 puncte procentuale) și 20-29 (18-19 puncte procentuale).

Pe sectoare de activitate, analiza estimează o scădere de 3% pe an a ocupării în sectorul primar și utilități, care reprezintă aproximativ un sfert din forța de muncă din România.

În domeniul auto-moto și în cel alimentar, se preconizează o creștere semnificativă a ocupării în perioada 2023-2030, în timp ce în sectorul textilelor și produselor din piele se așteaptă doar o creștere modestă.

Ocuparea forței de muncă în distribuție și transporturi, precum și în industria ospitalității și catering, va fi de asemenea foarte activă. Se estimează o creștere semnificativă și în comerțul cu ridicata și cu amănuntul.

În sectorul sănătății, se anticipează o expansiune semnificativă a ocupării între 2023-2030, generată de o cerere crescută din cauza îmbătrânirii populației. În schimb, administrația publică va experimenta o creștere modestă, iar educația va înregistra un declin, din cauza natalității scăzute din ultimii ani. De asemenea, se prognozează o scădere a ocupării în agricultură, conform CEDEFOP.

Acestea sunt faptele. În România, majoritatea părinților visează pentru copiii lor cariere în medicină, avocatură sau inginerie. Rareori își imaginează copiii ca sudori sau frigotehniști, deși în aceste domenii salariile sunt atractive, iar specialiștii sunt foarte căutați.

Recent, atenția s-a îndreptat spre profesiile de psiholog și psihoterapeut, zone aglomerate în cadrul facultăților corespunzătoare.

Desigur, nu toți părinții își doresc ca fiii sau fiicele să le urmeze pașii profesionale. Un amic avea un fiu de 18 ani care creează personaje pentru jocuri video. Acesta are talent la desen și a primit un contract de muncă de la o firmă din Olanda, care îi oferă și o bursă la o universitate de acolo. Cine s-ar fi gândit acum 20 de ani la un astfel de job?

Experta în sociologie a familiilor, Maria Voinea, a oferit câteva perspective interesante referitor la acest subiect.

Modernizarea societății a schimbat mentalitățile începând cu a doua jumătate a secolului XX

„În trecut, în secolele XIX-XX, modelul comun era ca părinții să transmită copiilor meseriile, mai ales de la tată la fiu, deoarece tatăl era cel care lucra afară. Aceasta era o practică obișnuită, părinții îndrumându-i pe copii spre o carieră similară cu a lor. În majoritatea populației din acele timpuri, părinții transmițeau meserii agricole iar mamele le învățau pe fete calitățile gospodinelor”, explică Voinea.

Cu toate acestea, începând cu a doua jumătate a secolului XX, datorită modernizării și urbanizării, atitudinile s-au schimbat. Capacitatea tinerilor de a-și lua viața în propriile mâini și de a-și alege o carieră care le reflectă aspirațiile și aptitudinile a crescut, fără a mai fi constrânși să urmeze pașii părinților.

Un fenomen de post-Revoluție: reîntoarcerea la carierele părinților

După Revoluție a avut loc un fenomen interesant în România, adaugă sociologul. În rândul intelectualității românești - medici, juriști, economiști și altele - a reînviat modelul conform căruia copiii urmează cariera părinților.

Astfel, copiii medicilor devin medici, copiii preoților aleg Teologia, cei ai arhitecților optează pentru Arhitectură, iar fiii judecătorilor studiază Dreptul. „Este un fenomen foarte clar”, subliniază Maria Voinea.

Acest aspect este legat de faptul că aceste profesii sunt acum în expansiune. Nu trebuie uitat că, în perioada comunistă, numărul și importanța profesiilor intelectuale erau destul de limitate, iar intelectualitatea nu era recunoscută ca o clasă socială distinctă.

Ce spune un laureat Nobel despre transformările în domeniul muncii

La o conferință din Bruxelles, laureatul Nobel în științe economice, Sir Christopher Pissaridis, a afirmat că modul în care muncim suferă continuu schimbări.

Tehnologia introduce noi metode de producție și forme de creștere economică, iar economiile pot beneficia de o muncă mai scurtă și de o calitate mai bună a vieții. Totuși, acest avantaj nu se răspândește uniform în toate sectoarele.

„Provocarea majoră cu care se confruntă Europa nu este lipsa locurilor de muncă, ci dacă statele sunt pregătite pentru tranziția către o lume în care munca va fi îmbunătățită de mașinile inteligente care facilitează o viață de calitate superioară”, întreabă retoric Pissarides.

Între 1995-2010, UE a pierdut 8% din locurile de muncă plătite la un salariu mediu

Între 1995-2010, Uniunea Europeană a pierdut aproximativ 8% din locurile de muncă asociate salariului mediu. În contrast, s-a înregistrat o creștere de 3% a locurilor de muncă în ocupații mai slab remunerate și o creștere de 5% în domeniile de vârf.

Pissarides subliniază că, pe măsură ce locurile de muncă mediu plătite dispar și sunt înlocuite cu cele foarte bine sau foarte slab plătite, se va accentua inegalitatea salarială, un proces numit polarizarea ocupării. Ce tipuri de locuri de muncă vor rămâne disponibile? De exemplu, îngrijirea pacienților nu va fi niciodată complet automatizată, mai explică Pissarides, menționând în continuare domeniile sănătății, ospitalității și divertismentului.

Opinile laureatului Nobel continuă:

Ocupațiile evoluează în funcție de condiții. De exemplu, recunoașterea „alimentelor bio” în restaurante este un fenomen recent, corelat cu înțelegerea importanței alimentației pentru sănătate și binele fizic și psihic. Acest lucru a condus la îmbunătățirea statutului social al bucătarilor-șefi, făcând din această meserie una căutată de tineri. Ar trebui încurajate evoluții similare în diverse domenii.

Rata de dependență demografică a vârstnicilor în Uniunea Europeană va crește de la 31% la 54% până în 2050. Istoric, cheltuielile pentru sănătate și îngrijire au crescut mai mult decât veniturile. Exemplele Franței și Germaniei care alocă aproximativ 12% din PIB pentru aceste domenii, comparativ cu Grecia și Bulgaria care alocă circa 8%, ilustrează disparitatea.

În societățile mai puțin dezvoltate, femeile din familie sunt adesea cele care se ocupă de activități neplătite, precum curățenia, gătitul sau îngrijirea copiilor. Aceste activități au fost bine documentate în sondaje de timp.

Ododata cu creșterea standardelor de viață și a educației, multe dintre aceste activități sunt externalizate, iar membrii familiei care realizau aceste lucruri pot căuta locuri de muncă mai potrivite abilităților lor. Exemplele din țările nordice arată că implicarea în sănătate și îngrijire este parțial stimulată de subvenții și politici guvernamentale care facilitează crearea de locuri de muncă.

Toți cei trei actori principali - angajații, angajatorii și guvernul - au roluri esențiale de jucat în facilitarea unei tranziții către noua economie. Rolul guvernului este crucial în sprijinirea acestui proces, inclusiv prin reducerea suprarelativării. Există încă multe reglementări excesive în Europa privind protecția locurilor de muncă, iar austeritatea fiscală a îngreunat reformele necesare.

Cum ne pregătim pentru era roboților și a tehnologiilor inteligente? Din nou, guvernele vor juca un rol fundamental, deoarece noile tehnologii vor necesita noi competențe. Deși recalificarea și învățarea continuă sunt din ce în ce mai importante, pregătirea trebuie începută din școala primară. Lucrătorii viitorului trebuie să dezvolte un set diversificat de abilități pentru a face față unui mediu de lucru în continuă schimbare.

Abilitățile sociale sunt adesea subevaluate și nu sunt incluse în curriculumul școlar. Generații de educație au promovat științele exacte, literatură, istorie și geografie, ignorând disciplinele ''mai ușoare'' precum sociologia și psihologia socială. Această tendință trebuie sa se schimbe, luând în considerare că aceast domeniu va oferi locuri de muncă bine plătite și atractive pentru tineri.