Importanța educației și curiozității în menținerea sănătății cognitive după 50 de ani
Conform unor studii recente, continuarea educației cu încă doi ani poate diminua viteza îmbătrânirii celulare cu până la 3% și reduce riscul de mortalitate cu aproximativ 10%. De asemenea, curiozitatea menținută, în special după 50 de ani, stimulează funcțiile cognitive și protejează creierul de declin.
Cercetătorii conduși de profesorul Daniel Belsky de la Columbia University au analizat îmbătrânirea biologică prin intermediul markerilor epigenetici proveniți de la peste 14.000 de participanți.
Analizele au arătat o legătură directă între nivelul de educație și degradarea organismului pe parcursul timpului. Acest efect se menține chiar și în prezența altor factori precum venitul sau statutul social, demonstrând că educația influențează procesele fiziologice măsurabile.
Un alt studiu realizat la University of California, Los Angeles (UCLA) a investigat conexiunea dintre curiozitate și funcțiile cognitive la persoanele de peste 50 de ani, descoperind că, deși interesul general pentru noutate scade odată cu vârsta, apare o formă de curiozitate concentrată pe subiecte specifice. Persoanele care păstrează un interes activ pentru domenii anume au rezultate cognitive superioare și un risc mai scăzut de deteriorare neurologică.
Impactul educației asupra longevității
Cercetările efectuate de Columbia University utilizează date din Framingham Heart Study, un proiect inițiat în 1948, care este una dintre cele mai cuprinzătoare studii medicale longitudinal pe termen lung la nivel global, cu o urmă de sănătate a zeci de mii de persoane de peste 70 de ani.
Echipa a aplicat instrumentul numit DunedinPACE, dezvoltat în 2022, pentru a determina viteza îmbătrânirii la nivel celular. Acest algoritm evaluează modificările chimice în ADN-ul celulelor albe din sânge, oferind o măsură a îmbătrânirii biologice.
Îmbătrânirea biologică este diferită de vârsta cronologică, referindu-se la acumularea de modificări moleculare care afectează sănătatea celulară și capacitatea de regenerare. Astfel, două persoane de vârste identice pot avea ritmuri de degradare semnificativ diferite.
„Cu toții știm că persoanele cu o educație mai avansată trăiesc mai mult. Întrebarea rămâne dacă educația contribuie la o viață mai sănătoasă sau dacă este doar asociată cu alți factori. Deși este greu de determinat aceste mecanisme, este cert că influențele educației sunt palpabile și la nivel biologic,” a declarat Daniel Belsky, coordonatorul cercetării.
Analiza efectelor educației în cadrul familiilor
Cercetătorii au studiat mobilitatea educațională pentru a separa efectele reale ale educației. Gloria Graf, doctorandă la Columbia, a explicat că persoanele cu niveluri educaționale diferite provin adesea din medii diverse, complicând comparațiile. De aceea, s-a evaluat cât de mult a evoluat educația unei persoane în raport cu familia.
Au fost investigate două tipuri de comparații: între copii și părinții lor și între frați. Au participat în total 3.101 persoane, permițând analiza mobilității educaționale și a îmbătrânirii. Din acestea, 2.437 aveau frați sau surori incluse în studiu, facilitând comparația directă între membrii familiilor.
Combinând datele cu algoritmul DunedinPACE, cercetătorii au determinat cum educația afectează viteza îmbătrânirii. Rezultatele au indicat că persoanele cu un parcurs educațional superior au avut o îmbătrânire mai lentă biologic și o mortalitate redusă. Gloria Graf susține că jumătate din diferențele de mortalitate între grupurile cu educație superioară și inferioară pot fi atribuite procesului de îmbătrânire lent.
Această corelație a fost observată constant, inclusiv în cadrul comparațiilor între frați, demonstrând că cei cu un parcurs educațional mai lung au prezentat o degradare biologică mai redusă.
Evoluția curiozității după 50 de ani
Cercetarea de la UCLA, condusă de psihologul Alan Castel, a urmărit cum se schimbă curiozitatea pe parcursul vieții. Studiul a cuprins un eșantion divers, cu participanți între 20 și 84 de ani, majoritatea având vârsta medie de 44 de ani. Toți au completat un chestionar online despre interesul lor pentru noi informații.
„În psihologie, se știe că curiozitatea generală tinde să scadă odată cu îmbătrânirea. Totuși, am descoperit că participanții mai în vârstă erau foarte activi și dornici să învețe, în special despre memorie și alte subiecte,” a menționat Alan Castel.
Alături de Castel, au colaborat Mary Whatley, profesoară de psihologie, și cercetătorii Kou Murayama și Michiko Sakaki, care au investigat dacă această selectivitate reflectă un tip de curiozitate diferit.
Tipurile de curiozitate
Curiozitatea de stare este interesul punctual pentru subiecte specifice, spre deosebire de curiozitatea ca trăsătură, care se referă la predispoziția generală. Unii oameni pot avea o curiozitate naturală scăzută, dar un interes crescut pentru subiecte specifice. Toți indivizii posedă grade variate ale ambelor tipuri de curiozitate.
Pentru a distinge între cele două tipuri de curiozitate, cercetătorii au folosit întrebări dificile de cultură generală, cerând participanților să ghicească răspunsurile și să își exprime interesul înainte de a le oferi soluțiile.
Analiza a subliniat corelația dintre cele două forme de curiozitate. Cei cu o curiozitate de stare ridicată prezentau, de obicei, și un profile activ în curiozitatea-trăsătură. Totuși, evoluția lor în timp a urmat cursuri diferite.
Curiozitatea-trăsătură a scăzut treptat pe parcursul vieții, în timp ce curiozitatea de stare a crescut semnificativ după vârsta mijlocie.
Alan Castel subliniază că acest model se aseamănă cu tendințele observate în studiile despre satisfacția vieții, în care se înregistrează o scădere în jurul vârstei mijlocii, urmată de o creștere în anii următori.
Schimbările priorităților și curiozitatea
Explicația pentru aceste diferențe este legată de evoluția priorităților de-a lungul vieții. Până la vârsta mijlocie, indivizii sunt adesea concentrați pe acumularea de cunoștințe și competențe necesare pentru succesul educațional și profesional. Aceasta necesită un nivel ridicat de curiozitate generală. Totuși, responsabilitățile și stresul pot afecta dorința de a explora dincolo de necesitățile imediate.
Pe măsură ce anii trec și scopurile fundamentale sunt atinse, curiozitatea generală poate scădea, iar mulți oameni se redirecționează către interese personale. Acesta este momentul când curiozitatea de stare, interesul pentru subiecte specifice, începe să crească.
„Rezultatele noastre se aliniază teoriei selectivității, care sugerează că, odată cu vârsta, nu încetăm să învățăm, ci alegem mai atent ce studiem. Aceasta formă de curiozitate, dacă este păstrată activă, poate contribui la menținerea atenției și implicării noastre pe parcursul îmbătrânirii,” a concluzionat Alan Castel.
Curiozitatea și îmbunătățirea memoriei
Explorarea de noi interese contribuie la menținerea activă a creierului și la susținerea neuroplasticității acestuia. Adulții care se implică în diverse activități continuu își stimulează mintea și își mențin funcțiile cognitive pe măsură ce îmbătrânesc.
Conform studiilor, oamenii uită repede informațiile care nu le captează curiozitatea.
„Pe măsură ce îmbătrânim, tindem să ne concentrăm pe informațiile semnificative, uitând detalii mai puțin relevante. Conversațiile cu persoanele în vârstă subliniază importanța menținerii curiozității. Această observație este susținută de cercetările care sugerează că persoanele cu demență timpurie pot dezvolta un dezinteres față de activitățile anterioare plăcute,” a adăugat psihologul.
În contrast, păstrarea curiozității și dorinței de învățare pare a proteja creierul de declinul cognitiv.
