„Frunze căzătoare/ Fallen Leaves”. O poveste de dragoste despre oameni săraci, care nu-și vând sufletul în era modernă

Ansa (Alma Pöysti) lucrează ca vânzătoare într-un supermarket, într-un decor rece, cu lumini dure, tipice mediului industrial. Ea este impresionată de privirea insistentă a unui bodyguard care o observă. Generoasă, oferă mâncare expirat celor fără adăpost. Într-un moment de disperare, fură un sandviș și este dată afară, totul având loc într-un Helsinki dezolant.

Acțiunea se desfășoară în 2023, într-un oraș marcat de clădiri distruse și șantiere ce dezvăluie interiorul orașului. Ansa ascultă cântece melancolice la un radio vechi, (nimeni din film nu pare să dețină un smartphone sau un televizor, ceea ce dă senzația că acțiunea s-ar putea desfășura oricând în ultimele decenii). Vârsta Ansăi rămâne un mister. Este o persoană care nu zâmbește. Observăm o imagine vie a monotoniei zilnice; clienții din magazin sunt indiferenți, iar angajații sunt copleșiți de grijile cotidiene.

Tinerii cu stil, îmbrăcați cu gel și parfum, se adună la California Pub, un bar care evocă atmosfera Berlinului de Est din anii ’70, unde fețele lipsesc de expresie. Aici, Holappa (Jussi Vatanen) o întâlnește pe Ansa, iar între ei izbucnește o dragoste timidă și melancolică. Sunt doi oameni nefericiți, simbolizând frunzele căzute într-o toamnă finlandeză care spălă sărăcia și tristețea cu ploi abundente, ca în filmele noir. Îi cunoaștem mai bine prin atmosfera generală de dulce amare și suferință. Ambii actori reînvie o estetică proletară.

Certitudinea întâlnirii lor se bazează pe faptul că dragostea este singurul lucru pe care îl au. Prima lor întâlnire are loc la o cinematecă, unde vizionează „The Dead Don’t Die” de Jim Jarmusch, un film cu zombi. Ulterior, Ansa îl invită la cină, un moment ce întruchipează sinceritatea umanității lui Kaurismäki. Găsind o soluție simplă pentru a petrece timp împreună, Ansa se confruntă cu provocarea de a cumpăra o farfurie suplimentară pentru cină, ce evidențiază natura iubirii lor: simplă, dar reconfortantă, chiar și în contextul austerității.

Apartamentul ei are un aer de austeritate monastică, cu un pat mic, un fotoliu uzat și acel radio vechi care transmite doar știri despre conflictul din Ucraina, o preocupare pentru Finlanda aflată la graniță. În „Frunze căzute”, actualitatea sumbră planează deasupra personajelor, adăugând o dimensiune de pesimism. În fața acestei realități, dragostea devine o soluție escapistă. Kaurismäki ne oferă un parcurs înapoi către bucuria simplă a anilor '90.

Ansa își caută locuri de muncă într-un Net Café, dar dragostea lor este o poveste complicată; lipsa de expunere a emoțiilor îi transformă în fantome ale propriei existențe. Se confruntă cu situații stângace: Holappa pierde biletul cu numărul de telefon al Ansăi, iar când el refuză să renunțe la băutură, cade în șanț. Cu toate acestea, iubirea lor capătă o dimensiune profundă, chiar comică; muzica din bar completează atmosfera plină de tristețe.

Comportamentul rezervat îi face să pară copleșiți de viață, dar în contrast, petrecerea de la bar le oferă clipe de bucurie efervescentă. În ciuda obstacolelor, dragostea lor este blândețe într-o lume plină de mizerie. Cu umbre de tristețe, filmul explorează teme precum alcoolismul, pierderea locului de muncă și disperarea. Coloana sonoră evocă balade despre provocările contemporane.

Când prietena ei Liisa se plânge de bărbați, Ansa subliniază că „porcii” — o referire metaforică la parteneri — sunt capabili de empatie. „Frunze căzute” este o poveste sinceră despre oameni obișnuiți care își păstrează empatia și umanitatea în fața unei lumi din ce în ce mai dure, care îi condamnă la marginalizare. Această filmare reînvie o legătură profundă cu umanitatea, chiar și în absența tehnologiei moderne.

„Frunze căzătoare/ Fallen Leaves” regizat de Aki Kaurismäki, este o poveste captivantă scrisă tot de el, avându-i în rolurile principale pe Alma Pöysti, Jussi Vatanen și Janne Hyytiäinen.