Furtuna solară din primăvara anului trecut a fost cea mai intensă din ultimele 35 de decenii

Furtuna solară din luna mai a anului trecut a reprezentat cea mai puternică înregistrată în ultimele 35 de ani și a avut un impact semnificativ asupra datelor seismice la nivel global, conform unei cercetări coordonate de seismologul Jordi Diaz Cusi de la Centrul de Geoștiințe din Barcelona, parte a Consiliului Național de Cercetare din Spania (CSIC).

Între 10 și 13 mai, undele solare au atins Pământul, generând o furtună geomagnetică de tip G5, clasată ca fiind cea mai ridicată intensitate.

Acest tip de evenimente nu doar că provoacă apariția aurorelor boreale, ci pot de asemenea perturba rețelele electrice, sateliții, sistemele de navigație și pot influența migrarea animalelor.

Cercetarea a relevat că semnalele magnetice au fost „înregistrate clar pe o durată de peste 55 de ore” în timpul acestui episod, a comunicat CSIC.

Potrivit publicației din revista Scientific Reports, acest fenomen a fost una dintre cele mai extinse furtuni geomagnetice monitorizate de seismometre.

„Măsurătorile multor seismometre de bandă largă din întreaga lume au fost influențate de interferențele generate de această furtună solară majoră”, a afirmat Diaz.

Studiul analizează cum curenții electriști creați de modificările câmpului magnetic afectează senzorii seismici.

Aceste semnale sunt detectate la frecvențe sub 10 mHz, fiind mai evidente în intervalul de 1,5 și 5 mHz, în cadrul așa-numitelor pulsații magnetice Pc5.

Folosirea seismometrelor pentru analiza furtunilor solare

Deși instrumentele tradiționale pentru monitorizarea câmpului magnetic al Pământului sunt magnetometrele, studiile lui Diaz evidențiază importanța seismometrelor de bandă largă în completarea datelor obținute.

Datorită ariei lor globale, aceste dispozitive oferă o acoperire mai largă, generând urme detaliate ce ajută la o mai bună înțelegere a diferitelor etape ale acestor fenomene.

De exemplu, în timpul furtunii din mai, au fost identificate sincope seismice în Europa, numărându-se peste 300, comparativ cu cele doar 30 de magnetograme.

Pentru această analiză, echipa lui Diaz a utilizat date seismice colectate prin intermediul platformelor EIDA-EPOS (Infrastructura Europeană Integrată de Date – Sistemul European de Observare a Plăcilor Tectonice) și FDSN (Federația Internațională a Rețelelor Seismografelor Digitale), ceea ce a permis identificarea unor tipare în semnalele magnetice detectate de seismometrele din Europa și din principalele rețele seismice globale.

Această abordare deschide noi posibilități pentru investigarea impactului vremii spațiale, demonstrând cum semnalele seismice pot oferi informații suplimentare despre aceste fenomene.

„Deși nu înlocuiesc complet datele obținute prin magnetometre, semnalele seismice pot contribui la o cunoaștere mai profundă a evoluției temporale a furtunilor solare”, având în vedere că numărul seismometrelor active la nivel mondial este semnificativ mai ridicat comparativ cu cel al magnetometrelor, a subliniat cercetătorul.

Astfel de constatări ar putea revoluționa modul de monitorizare a furtunilor solare, solidificând rolul seismometrelor ca instrumente esențiale în observarea fenomenelor spațiale și a impactului acestora asupra planetei.