Guvernul francez este aproape să cadă, în contextul furiei față de bugetul de austeritate, iar Macron se află în fața unei alegeri imposibile într-un moment de blocaj politic.

După plecarea lui François Bayrou, Macron va trebui să desemneze un nou șef de guvern — al cincilea în doi ani, într-un Parlament din ce în ce mai fragmentat, cu spațiu restrâns pentru manevre.

François Bayrou este pe marginea demiterii.

Un vot de sprijin pentru guvern este programat luni după-amiază în Parlament, iar adversarii politici, de la stânga la extrema dreaptă, au anunțat că vor încerca să răstoarne Executivul.

La conducerea unui cabinet minoritar vulnerabil, Bayrou a cerut surprinzător un vot de încredere înainte de a prezenta Parlamentului proiectul bugetar pentru 2026, provocând nemulțumiri în rândul opoziției, care a promis apoi să-l demită.

„Guvernul va cădea”, a avertizat Jean‑Luc Mélenchon, figura de frunte a Franța Nesupusă (LFI) — o previziune repetată și de ceilalți lideri ai opoziției.

Împotriva austerității propuse de Bayrou

Vechiul politician de centru, un aliat de lungă durată al lui Macron, spune că solicitarea de vot este necesară pentru a facilita un consens privind bugetul de austeritate destinat reducerii deficitului.

El a declarat că detaliile pachetului fiscal de 44 de miliarde de euro ar trebui să fie negociate în mod real doar după vot, iar opoziția a considerat această abordare nerealistă.

Mulți parlamentari din stânga și din extrema dreaptă au criticat ideile sale, în special planul de a elimina două zile libere și de a majora impozitele pentru anumiți pensionari. De asemenea, el a propus înghețarea generală a cheltuielilor guvernamentale, cu excepția apărării.

Opțiuni tot mai restrânse

Dacă Bayrou este demis, Macron va trebui să numească un nou prim-ministru, al cincilea în doi ani, un ritm fără precedent în istoria celei de-a Cincea Republici (1958).

Președintele are din ce în ce mai puține opțiuni pentru a găsi o cale de ieșire din criză.

Prima posibilitate este desemnarea unui nou conducător al guvernului, capabil să reziste atacurilor opoziției suficient timp pentru a adopta bugetul până la termenul-limită de la finalul anului.

O altă opțiune ar fi convocarea din nou a alegerilor parlamentare anticipate — un pariu riscant, având în vedere scăderea popularității sale și influența puternică a extremei drepte conduse de Marine Le Pen.

Parlamentul este divizat, fără majoritate, de când Macron a convocat și a pierdut alegerile anticipate din iunie 2024.

Grupul său centrist a slăbit, Adunarea Națională (RN) a lui Le Pen a câștigat mai multe mandate, iar o alianță de stânga a ocupat majoritatea locurilor în Parlament.

Îndreptare spre stânga?

Președintele va încerca să găsească un prim-ministru capabil să încheie un pact de neagresiune cu socialiștii și ar putea reveni la o propunere din cercul său de centru sau din partidul de dreapta Les Républicains (LR), care fac parte din actualul guvern.

Nu este ceea ce își dorește stânga, care aspiră la postul de șef al guvernului.

Președintele „nu poate merge împotriva rezultatelor sondajelor pentru a treia oară”, a declarat sâmbătă Marine Tondelier, șefa Verzilor, pentru postul de televiziune BFM.

Liderul socialist Olivier Faure s-a propus pentru funcția de premier, dar a promis să aleagă doar miniștri de stânga și să inverseze multe dintre politicile lui Macron – condiții care complică alegerea lui de către Macron.

Iar conservatorii au semnalat că nu ar fi dispuși să susțină un astfel de guvern.

Laurent Wauquiez, liderul parlamentar al LR, a indicat că nu va solicita demiterea unui prim-ministru socialist.

Cu toate acestea, șeful partidului și ministrul de interne Bruno Retailleau nu a fost de acord.

„Nu vom accepta în niciun caz un prim-ministru socialist”, a declarat Retailleau într-un discurs susținut duminică.

„Practic, LR riscă să-și piardă statutul dacă socialiștii intră în guvern”, a spus Franck Louvrier, membru LR și primar al orașului La Baule.

Criză și paralizie

Prăbușirea guvernului pare să adâncească paralizia Franței într-un moment critic pentru Europa, care caută unitate în fața războiului Rusiei în Ucraina, a unei Chinei din ce în ce mai dominante și a tensiunilor comerciale cu Statele Unite.

Agitația amenință, de asemenea, capacitatea Franței de a-și controla datoria, existând riscul unei noi scăderi a ratingului de credit.

Franța se află sub presiune acută să-și repare finanțele; deficitul de anul trecut a depășit limita de 3% din PIB, iar datoria publică se situează în jur de 114% din PIB.

„Această criză a fost provocată și alimentată de președintele Emmanuel Macron și de toți cei care i-au fost alături”, a declarat duminică Marine Le Pen, șefa grupului parlamentar al RN. „Astăzi, din cauza lor, Franța este bolnavul Europei”, a concluzionat ea.