Impactul lipsurilor emoționale din copilărie asupra adulților. Psiholog: „Cei care caută satisfacție în relații sunt adesea copiii care nu au fost ascultați sau protejați”

Stima de sine a unei persoane se dezvoltă, în principal, în primii ani de viață, iar reacția părinților la comportamentul copiilor joacă un rol esențial în acest proces. Prea multe laude acordate fără discernământ pot conduce la o lipsă de motivație, în timp ce absența acestora poate genera efecte negative asupra motivației, conform teoriei lui Alfie Kohn.

Pe lângă aprecierile verbale, iubirea necondiționată a părinților, manifestată prin ascultare, înțelegere și asigurarea unui mediu sigur, este fundamentul pe care copiii își construiesc încrederea. Ce se întâmplă, însă, când aceste recunoașteri sunt rare sau absente? Psihoterapeutul Bianca Poptean ne oferă o perspectivă asupra influenței iubirii necondiționate și a procesului de reparentare asupra imaginii de sine, chiar și în perioada adultă.

Alfie Kohn, un expert în domeniul educației și parentingului, avertizează asupra efectelor negative ale laudelor excesive, care pot afecta motivația și dezvoltarea emoțională a copiilor. „Laudele sunt adesea criticate pentru că sunt oferite prea ușor. Sugerăm copilului că ar trebui să facă mai mult pentru a primi un «Bravo!», ceea ce întărește nevoia noastră de a controla și pune condiții pentru iubire…” explică Kohn.

Influența nevoilor de atașament asupra stimei de sine în adultitate

Modul în care nevoile de atașament sunt îndeplinite în copilărie are un impact profund asupra stimei de sine în maturitate, conform psihoterapeutei Bianca Poptean. Conform teoriei atașamentului, îngrijirea emoțională primită în primii ani de viață influențează modul în care indivizii se percep pe sine și interacționează cu alții. „Potrivit lui Daniel J. Siegel, există trei nevoi fundamentale pentru un copil la naștere: să fie văzut, să fie alinat în momentele dificile și să se simtă în siguranță”, explică acesta.

Atașamentul sigur promovează încrederea în sine

Atunci când nevoile de atașament sunt satisfăcute, se formează un atașament sigur, ducând la o încredere în sine sănătoasă. Copiii care primesc iubire și protecție dezvoltă o imagine de sine pozitivă, ceea ce le crește încrederea în sine și în ceilalți. „Un copil care plânge și este ascultat de părinți se va simți iubit și în siguranță, având astfel o viziune optimistă asupra lumii”, subliniază expertul.

Atașamentul nesigur creează adulți anxioși și distanțați

În contrast, neîndeplinirea acestor nevoi emoționale duce la formarea unui atașament nesigur, care poate fi evitant sau anxios.

Atașamentul evitant apare atunci când părinții nu se conectează emoțional cu copiii, rezultând o lipsă de încredere în sine. „Adulții cu atașament evitant sunt adesea cei care au învățat să se descurce singuri, negându-și nevoile emoționale”, explică Bianca Poptean.

Atașamentul anxios se formează în condiții de inconsistență din partea părinților. Copiii în această situație devin adulți nesiguri, cu o necesitate acută de validare și o imagine de sine negativă.

Manifestările lipsurilor emoționale în viața adultă

Persoanele care nu au avut parte de validare emoțională în copilărie pot întâmpina dificultăți în relațiile interumane la maturitate. Critica este percepută negativ, fie ea intenționată sau nu.

În relații romantice, cei cu atașament anxios tânjesc după atenție, devenind dependenți și temându-se de abandon. Aceștia se află într-o continuă căutare a reasigurării.

În prietenie, indivizii cu atașament nesigur se simt adesea devalorizati, căutând constant atenția și aprecierea celorlalți.

În carieră, persoanele cu atașament evitant pot deveni workaholici, compensând lipsa de încredere prin realizări profesionale. „Este demonstrat că aceștia, deținând funcții importante, caută să obțină validarea pe care nu au avut-o în trecut”, concluzionează specialista.

Tehnica de reparentare a copilului interior

Această metodă terapeutică ajută la vinderarea rănilor emoționale din copilărie, promovând o stimă de sine sănătoasă. Psihoterapeutul spune că reparentarea implică asumarea rolului de părinte iubitor pentru sine.

• Identificați nevoile emoționale neîmplinite. Primul pas este conștientizarea lipsei suportului emoțional din copilărie. Aceasta se poate realiza prin autoanaliză, examinând legătura cu părinții. „Recunoașterea acestor nevoi este vitală pentru procesul de vindecare”, precizează Bianca Poptean.
• Cultivați acceptarea și compasiunea. Este important să învățați că lipsa de validare din parte celor dragi nu reflectează valoarea personală. „Un proces de vindecare poate dura, dar este esențial pentru redobândirea sănătății emoționale”, adaugă psihoterapeuta.
• Fiți propriul părinte iubitor. Adultul trebuie să devină un părinte care își validează emoțiile și realizările. „Aceasta presupune o atitudine blândă și susținătoare față de sine”, mai spune specialistul.
• Contracarați vocea critică internă. Identificarea și înlocuirea gândurilor negative cu afirmatii pozitive este esențială în reparentare. „Sfătuiesc clienții să compileze o listă cu realizările lor, pentru a se susține”, recomandă Bianca Poptean.
• Creează noi experiențe pozitive. Pe lângă dialogul intern pozitiv, este important să căutați activități care să aducă bucurie și satisfacție.

Beneficiile reparentării copilului interior includ:

• Îmbunătățirea stimei de sine: Prin autovalidare, persoana își dezvoltă o imagine pozitivă de sine.
• Reducerea anxietății și a temerilor, prin consolidarea stabilității emoționale.
• Îmbunătățirea relațiilor interumane, datorită acceptării de sine și a capacității de a interacționa sănătos cu alții.

Reparentarea copilului interior este un proces complex, dar poate fi optimizat prin ghidarea unui specialist. Totuși, lucrul personal poate aduce și el rezultate benefice.