Lecția neînvățată de către SUA: Ce urmărește Moscova în negocierile cu Donald Trump?

În ciuda celor 11 ani de conflict, Statele Unite, asemenea altor națiuni, nu par să fi tras învățăminte semnificative din insuccesele repetate ale negocierilor diplomatice și din limitarea influenței politice. Administrația Trump ignoră, din rațiuni interne, experiențele nefavorabile ale administrațiilor precedente cu Rusia și trece cu vederea lipsa de rezultate din prima administrație Trump în conflictul din Donbas, subliniază expertul german Andreas Umland.

• Andreas Umland este un specialist în istoria Rusiei și Ucrainei și tranzițiile politice ale regiunii. A publicat diverse lucrări despre extrema dreaptă post-sovietică, descentralizarea locală, fascismul european, învățământul superior în țările post-comuniste, geopolitica est-europeană, naționalismul ucrainean și rus și conflictele din Donbas și Crimeea, printre altele. Este expert senior la Institutul Ucrainean pentru Viitor din Kiev și cercetător la Institutul Suedez pentru Afaceri Internaționale. Umland locuiește în Kiev și predă politică la Universitatea Națională din Kiev-Mohyla Academy, conform Wikipedia.

Noul președinte american, ales în funcție în ianuarie 2025, a promis să pună capăt conflictului ruso-ucrainean în doar 24 de ore. La început, noua administrație a trimis semnale prietenoase către Moscova, dar în iulie anul trecut, Donald Trump a adoptat o poziție mai fermă față de Vladimir Putin, aprobând vânzarea de arme către Ucraina și luând în considerare sancționarea partenerilor economici ai Rusiei. Termenul de retragere al rușilor a fost redus semnificativ de la 50 la 10 zile.

Totuși, curând după aceea, administrația americană a anunțat că nu va avea loc confruntarea economică așteptată între marile puteri. În schimb, Trump și Putin s-au întâlnit în Alaska, iar negocierile preliminare indicau o posibilă soluționare a conflictului printr-un armistițiu dorit de mult.

Schimbarea constantă a poziției SUA față de Moscova subliniază lipsa de coerență în politica americană. După amenințări economice și militare, președintele Trump a încercat să-l calmeze pe Putin. Se așteaptă ca soarta Ucrainei să fie decisă în cadrul unui summit istoric între cele două națiuni.

Teatrul negocierilor

Este puțin probabil ca noile negocieri să aducă soluții politice durabile. Încă din 2014, Rusia a orchestrat un teatru diplomatic în jurul Ucrainei, menit să capteze atenția atât a publicului intern, cât și a comunității internaționale. Deși s-au ținut numeroase discuții și au fost semnate documente, războiul a continuat fără schimbări majore.

Dimpotrivă, concesiile frecvente ale Occidentului, sprijinul militar ezitant pentru Ucraina și o politică indecisă a sancțiunilor au încurajat Rusia în aventurile sale agresive. După anexarea Crimeei și provocarea războiului din Donbas, conducătorii ruși au continuat să sfideze normele internaționale fără consecințe semnificative, ceea ce a culminat cu atacul din 2022.

Învățămintele ignorate după 11 ani

După mai bine de un deceniu de conflict, SUA și alte națiuni încă nu au învățat lecțiile esențiale din eșecurile diplomatice și limitele puterii lor. Administrația Trump nu doar că minimalizează, din interes intern, lecțiile administrațiilor trecute, dar trece cu vederea și insuccesele anterioare ale propriei conduceri.

În viitoarele negocieri, președintele rus ar putea insista asupra unor concesii teritoriale și a altor cerințe, știind că acestea sunt greu de acceptat pentru orice lider ucrainean. Importanța va sta și în măsura în care Trump aderă la interpretarea lui Putin asupra conflictului actual.

Scopul Moscovei

Moscova caută mai degrabă să-și consolideze poziția internațională decât să găsească o soluție de durată pentru conflict. Putin vizează slăbirea alianței occidentale și să semene discordie între Occident și Ucraina, prin cereri care încalcă dreptul internațional.

Rusia va încerca să ademenească liderii occidentali cu promisiuni nerealiste de pace, forțând Kievul în situații critice. Kremlinul va continua să arunce vina asupra Ucrainei dacă negocierile eșuează, urmând un tipar bine stabilit.

Un armistițiu temporar este posibil dacă Moscova îl consideră avantajos din punct de vedere strategic. Acesta ar permite Rusiei să își consolideze pozițiile și să însămânțeze diviziuni în cadrul alianței occidentale, fără a adresa la bază provocările conflictului.

O altă strategie a Rusiei ar putea fi propunerea unui acord de încetare a focului la nivelul armelor cu rază lungă, prevenind atacurile asupra infrastructurii de ambele părți. Ucraina a devenit rezilientă în fața loviturilor rusești, dezvoltând o infrastructură adaptată la provocări.

Deși Ucraina a fost vizată de atacuri masive ale Rusiei asupra țintelor civile, eficiența militară a acestor atacuri nu a fost ridicată. În schimb, Ucraina a reușit contreproductive să lovească semnificativ obiective militare și economice din Rusia, afectând psihologic și material populația rusă.

Elementele esențiale ale negocierilor

Parteneriatul cu Ucraina și strategiile militare ale Occidentului vor fi cruciale în discuțiile viitoare. Fără garanții clare de securitate, orice armistițiu ar permite ambelor părți să se pregătească pentru un nou conflict.

Indiferent de soluția la care se ajunge, rolul Americii în geopolitica mondială, și mai ales în Europa de Est, este pivotal. Washingtonul nu poate negocia viitorul Ucrainei fără participarea activă a reprezentanților ucraineni și europeni. Orice abatere de la acordurile anterioare ar putea duce la o destabilizare globală.