Liftul spațial din Japonia, un proiect care rămâne deocamdată neimplementat
În 2012, Obayashi Corporation, o companie renumită în sectorul construcțiilor din Japonia, a anunțat intenția de a transforma în realitate conceptul unui lift spațial, inspirație din literatura science-fiction. Compania estima în raportul său că proiectul, având un cost aproximativ de 100 de miliarde de dolari, ar urma să înceapă în 2025 și să devină funcțional până în 2050.
Cu mai puțin de un an rămas până la startul lucrărilor, oficialii companiei, citați de Business Insider, au recunoscut că nu sunt pregătiți să demareze proiectul. Deși există suspiciuni cu privire la veridicitatea acestui demers, reprezentanții companiei care a construit Tokyo Skytree susțin că termenul de finalizare, anul 2050, este încă realist.
Yoji Ishikawa, unul dintre autorii raportului inițial și membru al Departamentului pentru Dezvoltarea Viitoarelor Tehnologii, a afirmat că proiectul este în atenția echipei sale, care se ocupă cu cercetarea și dezvoltarea planurilor, designului inițial și stabilirea parteneriatelor.
Ce reprezintă un lift spațial?
Lansarea unei rachete către spațiu implică costuri semnificative, care pot ajunge la zeci sau sute de milioane de dolari, în funcție de cantitatea de combustibil necesară.
Implementarea unui lift spațial ar elimina necesitatea combustibilului, reducând astfel costurile per kilogram pentru materialele transportate în spațiu cu până la cinci ori.
Conceptul de lift spațial nu este recent; acesta a fost propus inițial în 1895 de Konstantin Țiolkovski, un pionier al astronauticii. Totuși, la acea vreme, lipsa materialelor rezistente impunea limitări considerabile.
O idee modernă a fost elaborată de Jerome Person în 1975, propunând un cablu fixat pe Pământ cu o contragreutate aflată în orbita Terrei. Această variantă reprezenta soluția cea mai economicală și practică pentru implementarea unui lift spațial.
Conceptul rămâne simplu: un cablu legat de un stâlp, având la capăt o greutate care, prin rotație, menține cablul întins. În acest mod, contragreutatea, plasată la 36.000 de kilometri altitudine, ar permite vehiculelor să se deplaseze de-a lungul cablului. Aceasta ar putea fi utilizată și ca o catapultă pentru a trimite încărcături către Marte, reducând timpul de călătorie la trei până la patru luni.
Cu toate acestea, anunțul Obayashi Corporation este fără precedent, dat fiind că mulți cercetători consideră acest proiect aproape imposibil.
Resurse insuficiente pentru construcția liftului spațial
O provocare majoră pentru proiectul liftului orbital este alegerea materialului pentru cablurile necesare transporturilor spațiale. Oțelul nu are rezistența necesară, susține Christian Johnson de la RAND Corporation.
Într-un studiu din Journal of Science Policy & Governance, el a menționat că, chiar și dacă oțelul ar fi ales, cantitatea disponibilă pe Pământ nu ar putea satisface cerințele acestui proiect.
Alternativa propusă sunt nanotuburile de carbon, care, deși mult mai ușoare și mai rezistente decât oțelul, nu au fost produse în lungimi mai mari de 0,6 metri. Acestea ar trebui să ajungă la aproximativ 36.000 de kilometri.
Există și posibilitatea dezvoltării unui material nou, dar este improbabil să fie realizat la timp pentru terminarea construcției.
Problemele sunt multiple, inclusiv tensiunea extremă pe care cablurile trebuie să o suporte și riscurile de distrugere cauzate de fulgere, furtuni sau atacuri teroriste, ceea ce ar necesita amplasarea liftului în largul oceanului.
Totuși, realizarea este posibilă
Conform lui Yoji Ishikawa, ideea unui lift spațial nu este complet imposibilă. Provocările sunt reale, iar costurile sunt semnificative, ceea ce impune colaborarea mai multor actori din industrie.
Obayashi Corporation estimează că proiectul va necesita aproximativ 25 de ani pentru finalizare, nu doar pentru strângerea de fonduri, ci și pentru dezvoltarea tehnologiilor și materialelor necesare. Până atunci, proiectul rămâne o idee teoretică.
Sursa foto: profimediaimages.ro
