„Momentul de la care a început o nouă eră”: 80 de ani de la Testul Trinity, care a marcat istoria omenirii

Testul Trinity a pus capăt competiției pentru obținerea bombei atomice prin fisiune, competiție care a început în 1938, cu temerea că Al Treilea Reich ar putea realiza acest lucru. Bombă avea să fie utilizată împotriva Japoniei, cu gândul la Uniunea Sovietică, conform publicației La Libre.

„Epoca atomică a debutat la ora 5:30 dimineața, ora locală, pe 16 iulie 1945, într-o zonă semi-deșertică la circa cincizeci de mile distanță de Alamogordo, New Mexico”, relata William L. Laurence, jurnalist de la The New York Times, care a fost invitat să observe testul Trinity - prima explozie atomică din istorie.

Reportajul său a fost publicat după încheierea războiului și după detronarea a două bombe atomice asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki.

Laurence descria „un răsărit cum nu mai văzuse niciodată omenirea, un mare supra-soare verde care, în fracțiuni de secundă, s-a ridicat la peste 2.400 de metri altitudine, iluminând pământul și cerul din jur cu o strălucire orbitoare. […] Eternitatea a fost suspendată în acel moment.”

Lumina exploziei a fost vizibilă de la 400 de kilometri distanță, iar sunetul său s-a auzit până la 150 de kilometri. Persoanele din zonele apropiate, neliniștite de ce se întâmplase, au fost informate că un depozit de muniții a explodat. În 2023, cercetătorii au demonstrat că norul radioactiv a atins 46 de state americane, precum și Canada și Mexicul.

Pionieratul în dezvoltarea bombei atomice

Cursa pentru crearea bombei a început în 1938, când fizicianul german Otto Hahn a realizat prima fisiune nucleară – procesul de distrugere a nucleului unui atom.

În august 1939, într-o scrisoare semnată și de Albert Einstein, fizicianul de origine ungară Leó Szilárd îl avertiza pe președintele Roosevelt cu privire la posibila dezvoltare a unei arme nucleare de către Germania nazistă. Deși Statele Unite nu erau încă implicate în război, Roosevelt a decis să demareze ceea ce avea să devină Proiectul Manhattan.

După atacul japonez de la Pearl Harbor, pe 7 decembrie 1941, Statele Unite au intrat în război. Începând din septembrie 1942, generalul Leslie Groves a fost numit director al proiectului.

Una dintre primele sale hotărâri a fost selecția fizicianului american Robert Oppenheimer ca director științific. La doar trei luni, laureatul Nobel Enrico Fermi a supervizat prima reacție în lanț de fisiune nucleară în cadrul proiectului.

Franklin Roosevelt a decedat pe 12 aprilie 1945. Imediat după învestirea noului președinte Harry S. Truman, acesta a fost informat despre dezvoltarea unei bombe capabile „să distrugă orașe întregi și să provoace pierderi umane fără precedent”.

Schimbarea direcției

Bomba atomică cu fisiune a fost concepută și construită la centrul de cercetare de la Los Alamos. Cei care au contribuit la proiect au reușit să transforme un sit inexistent cu doar trei ani înainte într-o zonă extinsă pe 22.000 de hectare, găzduind 8.000 de oameni de știință, personal militar și familiile acestora. Ținta inițială a fost Germania nazistă, dar aceasta s-a predat pe 8 mai 1945.

La sfârșitul lunii mai, cinci orașe japoneze au fost identificate ca posibile ținte: Kyoto, fosta capitală imperială, orașele-port Hiroshima, Yokohama, Niigata și Kokura, un centru de producție de muniție. Secretarul de Război, Henry Stimson, a exclus Kyoto, considerându-l un „sanctuar al culturii și artelor japoneze”.

Două bombe erau în pregătire: „Little Boy”, cu nuclear de uraniu, și „Fat Man”, bazată pe plutoniu. Oamenii de știință nu erau siguri de funcționarea celei de-a doua. Oppenheimer a început să caute un loc pentru testare în mai 1944, iar locația aleasă a fost baza aeriană Alamogordo, la 370 km sud de Los Alamos, numită „Jornada del Muerto”, traducerea „Drumul Mortului”.

Dispozitivul testat era o sferă metalică mare acoperită cu fire, poreclită „The Gadget”, având în componență șase kilograme de plutoniu. Numele de cod „Trinity” a fost inspirat de un poem de John Donne, care spune: „Puterea ta de a sfărâma, a sufla, a arde și a mă reface”.

Data testului a fost aleasă strategic, deoarece a doua zi președintele Truman urma să participe la o întâlnire la Potsdam cu premierul britanic Winston Churchill și cu liderul URSS, Iosif Stalin. Truman considera că un test reușit îi va oferi un avantaj în negocieri.

Decizia lui Truman

În ziua dinaintea testului Trinity, oamenii de știință erau extenuați din punct de vedere fizic și psihologic. Pentru a detensiona atmosfera, Enrico Fermi a făcut pariuri pe o ipoteză formulată în 1942 de fizicianul Edward Teller, conform căreia explozia ar putea genera o reacție în lanț și ar putea aprinde întreaga atmosferă (experții avuseseră deja această temere respinsă).

„Când ești prins într-un effort de asemenea amploare, nu te oprești să analizezi implicațiile morale. Doar succesul conta”, a scris fizicianul Robert Wilson. Între timp, bomba nu mai era un concept, ci o armă pregătită de utilizare.

Leó Szilárd, cel care l-a avertizat pe Roosevelt în 1939, a inițiat o petiție prin care propunea aruncarea bombei asupra unei zone nelocuite din apropierea Japoniei, pentru a-i demonstra forța. Oppenheimer a respins această sugestie, afirmând că „oamenii de știință nu trebuie să se implice în presiuni politice”.

Ei nu știau că ordinul de utilizare a bombei fusese deja emis. Truman a evaluat prognozele care indicau o invazie terestră a Japoniei, care ar fi dus la 250.000 de pierderi dintre soldații americani. El nu avea scrupule față de japonezii al căror expansionism fusese însoțit de atrocități: „salvarea unui sfert de milion dintre ai noștri merita câteva orașe japoneze”.

Consecințele pentru Uniunea Sovietică

Exista un alt aspect crucial. A doua zi după Testul Trinity, Stalin l-a informat pe Truman că URSS își va respecta angajamentul de a declara război Japoniei la trei luni după capitularea Germaniei, adică pe 8 august. Dacă Armata Roșie ar invada nordul Japoniei, descurcat slab, ar putea ajunge la Tokyo înaintea americanilor.

Japonia trebuia să capituleze „înainte ca rușii să poată obține câștiguri semnificative”, a accentuat secretarul Henry Stimson.

Pe 6 august, bombardierul B-29 „Enola Gay” a aruncat „Little Boy” asupra orașului Hiroshima. Pe 8 august, URSS a invadat Manciuria. A doua zi, bombă „Fat Man” a fost lansată asupra Nagasaki. Japonia s-a predat pe 14 august.

Istoricul american Howard Zinn afirmă că cele două atacuri și efectele lor radioactive au dus la 250.000 de victime.

În 1965, Oppenheimer a mărturisit că a avut în minte un citat din cartea sacră sanscrită „Bhagavad Gita” în timpul testului Trinity: „Acum am devenit Moartea, distrugătorul lumilor.” După acel „spectacol grotesc și impresionant”, Kenneth Bainbridge, directorul testului, a spus mai direct: „Acum suntem cu toții niște ticăloși”.

Aceste evenimente dramatice au fost recent adaptate într-un film regizat de Christopher Nolan, care a câștigat majoritatea premiilor Oscar anul trecut. Cei care au ratat proiecțiile cinematografice pot viziona filmul în prezent pe platforma de streaming Netflix.