Pericolele la care este expus sistemul educațional din România
Currenta criză a sistemului educațional din România este rezultatul schimbărilor radicale în valorile societății, subliniază profesorul Andrei Avram într-un articol de opinie. El susține că sistemul educațional a ajuns într-un punct atât de defavorabil încât nu pornește de la zero, ci de la minus.
Învățământul global se confruntă cu o criză similară și caută modalități de redefinire pentru a supraviețui. Situatia din România nu face excepție, traversând și ea o criză a identității.
Dilemele întâmpinate în educație sunt adesea o reflecție a problemelor sociale, influențate de contextul istoric. Deși fiecare cultură are propriile provocări, existența anumitor dileme este comună.
Care este încrederea românilor în educație?
În ce măsură școala își mai menține relevanța într-o lume în care rețelele sociale devin surse de informare, iar abundența de informații creează o falsă senzație de cunoaștere, determinându-i pe oameni să ignore expertiza specialiștilor și să se bazeze pe opiniile influencerilor?
Pe lângă provocările comune, criza sistemului educațional românesc evidențiază o răsturnare profundă a valorilor în societate. Ideea că educația poate conduce la ascensiunea socială a devenit din ce în ce mai vagă, iar întrebarea devine: câți români mai cred în zicala „Dacă ai carte, ai parte”?
În ultimele decenii, am fost martorii unor inegalități economice care nu au fost corelate cu meritocrația. Am avut lideri fără bacalaureat și am asistat la diluarea conceptului de excelență, având probabil cele mai multe doctorate contrafăcute din Europa.
Mesajul constant că „școala produce doar nepricepuți” a deschis calea unei percepții că mediile scăzute nu sunt o tragedie, având în vedere că în fruntea statului se află adesea persoane care nu au terminat cu succes sistemul educațional.
Deficiențele sistemului educațional
Alte probleme sunt subfinanțarea cronică, atractivitatea scăzută a meseriei de educator și discursurile goale din partea celor care au pretins că se preocupă de educație. Fostul profesor devenit președinte, care a propus „România educată”, a lăsat educația în acest stadiu neglijent.
Ce poate să facă școala într-o societate care nu-i mai recunoaște rolul formativ? Există posibilitatea de a reveni la o educație de calitate?
Nu este imposibil, atâta timp cât decidenții apreciază educația în esența sa, nu doar prin vorbe goale, ci prin integrarea rezultatelor în documente ce leagă performanța educațională de securitatea națională.
Calea este anevoioasă, deoarece sistemul educațional a acumulat deficiențe semnificative, pornind de la un nivel critic.
Este necesară viziunea, angajamentul și faptele reale. Altfel, educația riscă să fie aruncată în „lada de gunoi a istoriei”, iar societatea românească va suferi alături de ea.
Așteptările legate de noul Guvern
Structura noului guvern ridică întrebarea: este posibil ca cei care au distrus să fie cei care promit reconstrucția? Este o realitate absurdă în politică.
Totuși, se știe că politica înseamnă compromis. De această dată, se face un compromis care să beneficieze cetățenii, inclusiv profesorii și elevii?
Programul de guvernare subliniază că „educația va fi motorul mobilității sociale, inovației și dezvoltării economice durabile, asigurând un sistem de învățământ centrat pe elev, echitabil și inclusiv, susținut de cadre didactice motivate și bine pregătite”.
Însă, contextul istoric impune măsuri de eficientizare economică.
Modificările din învățământul preuniversitar includ schimbări ale normelor didactice prin:
- „creșterea numărului de ore didactice la nivelul mediei europene/OECD”
- „analiza degrevărilor de normă”
- „evaluarea numărului efectiv de ore comparativ cu norma”
- „plata cu ora raportată la timpul total de muncă pentru a evita situațiile necorecte”
Întoarcerea la vechi probleme
Alte inițiative includ diminuarea numărului de burse, care vor reflecta „sprijin pentru condiții socioeconomice dificile și/sau pentru excelență educațională”.
Se propun mai multe măsuri: „creșterea numărului minim și maxim de elevi dintr-o clasă”. Inițial, am crezut că am interpretat greșit textul.
Însă, s-a confirmat că se dorește mărirea numărului de elevi per clasă. Astfel, revenim la clase supraaglomerate, cu cadre didactice aflate în imposibilitatea de a oferi atenția necesară fiecărui elev. In acest nou context, formula din noua lege a educației privind „interesul superior” al elevilor pare ironic.
Se menționează că norma de predare a profesorilor se va alinia mediei europene. Ministrul a evidențiat intențiile sale: „La nivelul mediu din Uniunea Europeană. Credeți că este ceva greșit în asta? N-am spus maxim”.
Este fundamental ca, alături de norma de predare, să fie analizați și alți indicatori, inclusiv condițiile de muncă sau nivelul de salarizare.
Comparația doar a normelor de predare este neverosimilă și ar putea sugera că profesorii din România muncesc sub media europeană, fără a lua în considerare diferențele sistemelor educaționale.
Discursul ministrului – o iluzie?
Dacă tot se optează pentru un compromis, de ce nu ne concentrăm și asupra altor aspecte în raport cu media Uniunii Europene? „Vi se pare ceva în neregulă cu asta? N-am spus maxim”.
Profesorii sunt invitați la solidaritate în vremuri dificile. Cadrele didactice au demonstrat solidaritate cu sistemul educațional, revenind la catedră în ciuda promisiunilor neîmplinite. Au acceptat blocarea salariilor.
Totuși, a declara că există reforme în educație, că îi pasă de binele elevilor și al profesorilor, în timp ce adaugă noi frustrări și neajunsuri, este exagerat.
Îndemnând la reducerea normei pentru „profesorii buni”, ministrul Educației își lasă o marjă de interpretare. În acest context, apare o amenințare voalată că va impune cadrelor didactice norma de opt ore pe zi.
Declarațiile sale arată că ar aplica această regulă dacă ar avea posibilitatea, însă infrastructura actuală este departe de a susține acest plan. Folosește conceptul celor opt ore mai mult ca un exercițiu retoric, făcând referire la un ideal ce nu corespunde realității.
Noua lege a sistemului de învățământ clarifică faptul că norma didactică este de 18 ore pe săptămână, reducându-se la 16 ore în anumite condiții.
Despre bursele elevilor
Un ultim punct vizează bursele școlare. Conform modificărilor, vor exista „burse de merit” pentru cel mult 15% dintr-o clasă, acestea fiind condiționate de o medie minimă de 9, alături de burse sociale.
Astfel, bursele de excelență olimpică și tehnologică dispar, iar bursele de merit nu vor mai fi oferite pentru 30% din elevii fiecărei clase de gimnaziu și liceu.
Această ajustare la finalul procesului poate afecta profund elevii care au muncit din greu pentru a se plasa între primii 30%, dar care, conform noii reguli, nu vor primi bursă. Ce se va întâmpla cu elevii olimpici care s-ar fi calificat pentru bursele de excelență?
Realitatea tragică a educației
În ciuda criticilor în spațiul public, caracteristice pentru perioada postdecembristă, profesorilor le sunt oferite promisiuni de schimbare. Mai crede cineva în aceste promisiuni? Se anticipează că măsurile anunțate vor afecta negativ atât cadrele didactice, cât și elevii.
Dezamăgirea este profundă, mai ales având în vedere speranțele ridicate la aflarea numelui noului ministru al Educației.
Mulți ne-am gândit: „În sfârșit, cineva care să ne reprezinte interesele!”. Totuși, distincția dintre persoana care ocupă un post și depersonalizarea acestuia nu este nouă.
La fel cum Ernst H. Kantorowicz a ilustrat cele două corpuri ale regelui, la fel și un ministru devine altcineva odată ce îndeplinește această funcție. Theodor Paleologu, în lucrarea sa „Patologiile puterii”, discută despre influența pe care puterea o poate avea asupra individului.
Din păcate, până la proba contrară, cadrele didactice și elevii percep că rolul ministrului este de a-i supraveghea, nu de a-i reprezenta.
Deși s-a afirmat că anumite aspecte ale educației constituie un risc pentru securitatea națională, actuala prioritizare pare mai degrabă să încurajeze profesorii să își caute alternative în carieră.
Cine crede că reformele ambițioase ale sistemului educațional din România au vreo șansă de succes în actualul context de muncă?
Situația este critică. Până în 2030, când se presupune că statutul profesorilor se va îmbunătăți, mulți profesori calificați vor părăsi sistemul, iar alții vor opta pentru măsuri antisistem. Atunci, va fi prea târziu pentru schimbări.
Acest text a fost inițial publicat pe Contributors.ro.
