Petrol și tensiune: energia devine noua arenă de conflict în Orientul Mijlociu

Duminică după-amiază, fumul s-a ridicat deasupra rezervoarelor de combustibil din Teheran și a uzinelor de gaz de pe coasta sudică a Iranului, energia transformându-se în cea mai recentă frontieră în conflictul cu statul israelian.

Sectorul energetic al Iranului, care a suferit un declin și s-a confruntat cu lipsuri de investiții internaționale din cauza sancțiunilor, prezenta o vulnerabilitate evidentă înainte de declanșarea războiului, potrivit unei analize a Financial Times. Deși țara dispune de unele dintre cele mai bogate rezerve de petrol și gaze la nivel mondial, a fost afectată de pene de curent, lipsuri de combustibil și întreruperi în exporturile de gaze.

Acțiunea Israelului de a ataca infrastructura energetică a Iranului, prin raiduri asupra a cel puțin două uzine de procesare a gazului și două depouri de combustibil, a fost un pas riscant, aducând cu sine mai multe incertitudini pe piețele energetice internaționale.

Luni, la deschiderea pieței petroliere asiatice, prețul țițeiului de referință Brent a înregistrat o creștere de 5%, depășind 78 de dolari pe baril, un nivel atins ultima dată în luna ianuarie.

Prețul țițeiului a crescut cu 10% de la începutul conflictului de săptămâna trecută, pe fondul îngrijorărilor că violențele s-ar putea extinde într-o regiune care reprezintă o treime din producția globală de petrol.

„Aceasta este o spirală ascendentă și nu este clar unde și cum se va opri”, a declarat Richard Bronze, șeful departamentului de analiză geopolitică de la Energy Aspects.

„Până acum, Iranul s-a concentrat asupra Israelului, însă piața va fi îngrijorată de infrastructura energetică din Orientul Mijlociu și de Strâmtoarea Hormuz, o rută prin care țările precum Iran, Arabia Saudită, Irak, Kuweit, Qatar și Emiratele Arabe Unite exportă o treime din petrolul și gazele maritime mondiale. Deocamdată, traficul prin strâmtoare continuă să funcționeze normal.”

O creștere constantă a prețurilor țițeiului ar readuce în discuție temerile legate de inflație, a declarat cancelarul britanic Rachel Reeves, care a subliniat că guvernul britanic urmărește evoluția situației „cu mare atenție”.

„Impactul asupra regiunii Orientului Mijlociu este semnificativ, dar la fel este și asupra noastră, a tuturor”, a afirmat ea. „Am observat că evenimentele ce au loc departe de granițele noastre au implicații uriașe în Regatul Unit.”

De asemenea, Israelul a sugerat duminica că a vizat depozite destinate atât utilizării civile, cât și celei militare, în încercarea de a influența aprovizionarea internă a Iranului, mai degrabă decât pe cea dedicată exportului de petrol, care se îndreaptă în principal către China.

Analiștii afirmă că Israelul reînnoiește tacticile utilizate anterior în Liban, care au implicat asasinarea unor lideri militari importanți, distrugerea sistemelor de comunicație și atacuri aeriene constante asupra unor ținte strategice.

„Este o abordare îndrăzneață, dar este strategia pe care prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a adoptat-o și care se consideră că dă rezultate”, a adăugat John Raine, consilier senior la Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Londra.

Atacurile asupra instalațiilor energetice iraniene includ o nouă dimensiune, dar își păstrează scopul general: distrugerea infrastructurii de apărare esențiale și, eventual, paralizarea regimului islamic, destabilizând atât populația, cât și conducerea Iranului. „Aceasta este, de asemenea, o avertizare că nimic nu este interzis”, a încheiat Raine.

Regulile războiului permit atacuri asupra infrastructurii energetice dacă acestea sprijină în mod specific instalații militarizate – un exemplu fiind barajele de hidroenergie din valea Ruhr, care au fost distruse de RAF în timpul misiunii „Dambusters” în al Doilea Război Mondial sau centralele electrice care alimentează instalația de îmbogățire a uraniului Natanz, pe care Israelul a atacat vineri.

Cu toate acestea, dreptul internațional umanitar interzice atacurile asupra centralelor energetice destinate utilizărilor civile, precum spitalele și stațiile de apă. Curtea Penală Internațională a emis mai multe mandate de arestare pentru oficialii ruși din cauza atacurilor repetate asupra infrastructurii energetice civile din Ucraina.

De asemenea, au fost emise mandate de arestare pentru Netanyahu și fostul ministru israelian al apărării, invocând posibile crime de război și crime împotriva umanității în Gaza, inclusiv utilizarea înfometării ca metodă de război.

Până acum, Iranul a reacționat prin atacarea unor instalații energetice ale Israelului. Duminică, gestionarii uneia dintre cele mai mari rafinării de petrol din Israel, situată în Haifa, au raportat avarii la conductele și liniile de transport ale complexului, fără a se înregistra victime.

Totuși, istoria arată că Iranul este dispus să ridice miza atunci când se simte amenințat, asigurându-se că și alte state vor plăti asemenea costuri.

În 2019, în timp ce Donald Trump a intensificat presiunile asupra Iranului prin sancțiuni, Teheranul a fost acuzat de acte de sabotaj împotriva petrolierelor din Golful Persic și de atacuri cu rachete și drone asupra infrastructurii petroliere a Arabiei Saudite, ceea ce a dus la suspendarea temporară a producției de țiței a regatului.

Iranul a încercat recent să îmbunătățească relațiile cu vecinii săi din Golf, iar Teheranul și Riadul au reluat relațiile diplomatice printr-un acord facilitat de China în 2023.

Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au încercat să reducă tensiunile cu Iranul, sprijinind în același timp eforturile diplomatice de soluționare a conflictului republicii cu Occidentul. Totodată, ambele țări și-au întărit sistemul de apărare în jurul activelor lor energetice, conform analiștilor.

Piața petrolului beneficiază în prezent de un nivel bun de aprovizionare, OPEC anunțând la începutul anului o creștere semnificativă a producției, dar este de așteptat ca comercianții să închidă poziții în cazul unei escaladări grave a conflictului, ceea ce ar determina o creștere a prețurilor.

„Cu siguranță vor fi măsuri de precauție adoptate”, a declarat Bronze.

Viitorul, în special în jurul Strâmtorii Hormuz, este greu de anticipat, a adăugat el. „Nu am observat vreodată Iranul să inițieze o tentativă serioasă de a perturba toate transporturile maritime prin strâmtoare. Deși Iranul posedă diverse capabilități, acestea nu au fost utilizate de la războiul Iran-Irak, iar au trecut 40 de ani de atunci. Tehnologia și riscurile s-au schimbat considerabil”, a concluzionat acesta.