Poor Things. O poveste despre femeia-bebeluș creată de bărbați
Un chirurg cu o figură reconstituită, asemeni unui puzzle, reușește să reimplanteze creierul fătului într-o femeie însărcinată care și-a pus capăt zilelor. Emma Stone interpretează un personaj care pare mai mult o păpușă în prima parte a filmului, având o prestanță exagerată și captivantă. Cu o privire ce denotă nebunie și cu gângureli ce acompaniază fiecare mișcare, personajul se adaptează la noul său corp. Ea devine sălbatică, aproape primală, având o naivitate disarmantă. O numește pe Godwin, chirurgul ei, Dumnezeu, rol interpretat cu mare stil de Willem Defoe, un personaj cu cicatrici și traume din copilărie.
Godwin își crește astfel o figură feminină gotică și monstruoasă, cu instincte primare. Din dorința de a explora, el își manifestă impulsurile violente prin intervenții chirurgicale. Bella Baxter, având un aer fioros, se află într-un univers gotic-victorian dominat de elemente steampunk, unde distorsiunea reală semnalează disparitățile de putere. Dormitorul său este decorat cu satin matlasat, asemănător fildeșului, sugerând o perfecțiune infantilă. Deși Godwin o protejează excesiv, Bella începe să învețe limbajul și să se elibereze.
Ea poartă pantaloni umpluți pe când era bebeluș, detaliile vestimentare fiind inspirate de picturi celebre, iar chiloții ei se aseamănă cu pampersii vintage. Un element remarcabil este că poartă corsete din tafta groasă, asemeni păpușilor.
Costumele sunt adesea comparabile cu marțipanul, având un aspect decorativ și cremos, dar uneori capătă o textură neplăcută. Imaginea creată este a unei păpuși-controlate, îngrădită, care luptă împotriva unei societăți dominată de viziuni masculine. Arhitectura din jur îi oferă Bellei idei de revoltă, iar Godwin, tată-cercetător, ajunge să accepte acest proces.
Bella devine astfel fetița și experimentul lui.
Însă, Bella se căsătorește cu un avocat disiluzionat, cu aspect boem, care împrăștie dispreț. Această relație o poartă în călătorii în Lisabona, unde fado-ul o emoționează, iar în Alexandria, ajută persoanele defavorizate. Avocatul, Duncan Wedderburn, interpretat de Mark Ruffalo, își aduce aportul la o parte a filmului ce se transformă dintr-o paletă alb-negru într-o explozie de culori satirice, evocând un soi de Disneyland erotic. Bella devine o тинерка ce îmbrățișează senzațiile corpului ei de adult.
Ea își exprimă dorințele liber, fără constrângeri sociale sau prejudecăți, ignorând opiniile bărbaților din jurul ei, inclusiv pe ale logodnicului său.
În Lisabona, Bella adoptă o lenjerie elegantă și sexy, continuându-și explorările personale.
Odiseea sa sexuală, inspirată de aesthetic-ul steampunk, se desfășoară. Bella adoră plăcintele și își dorește relații intime, deși se simte la fel de robotizată, fără emoții. Îi spune lui Duncan că inima ei nu mai răspunde la jurămintele lui.
Rămasă fără Duncan, Bella se aventurează în muncă sexuală, oferindu-i un sentiment de empatie pentru diverșii bărbați care frecventează bordelul, integrându-se în diferitele tipologii de masculinitate.
Mesajul filmului răzbate clar: Bella reprezintă feminitatea victoriană infantilizată, reprimată de bărbați.
Spre final, Bella își cunosc, iar răscumpărarea ei vine prin asumarea controlului asupra destinului și corpului său. Un sunet melancolic de cutie muzicală însoțește povestea sa, sugerând tensiuni neexprimate. Bella, în rochia de mireasă, devine o figură simbolică a unei femei captive. Totuși, ea anunță că va deveni doctor, recunoscând complexitatea vieții.
Bella nu mai este doar un experiment; cunoaște cu adevărat bărbații și înțelege profund natura lor. Această înțelegere estompează limitele dintre sexe, sugerând o reconciliere a relațiilor dintr-o nouă perspectivă.
Poor Things/ Sărmane creaturi Regia: Yorgos Lanthimos Scenariul: Tony McNamara, Alasdair Gray Distribuția: Emma Stone, Mark Ruffalo, Willem Dafoe.
