Povestea Neobișnuită: Cum a eșuat planul ruso-american de explorare a Lunii
Competiția spațială dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, intensificată de Războiul Rece, a culminat cu victoria americanilor prin aselenizarea din 20 iulie 1969. Deși sovieticii au atins multe premieri înainte, au ratat o oportunitate crucială de a-i surclasa pe americani în acest moment decisiv, care s-a dovedit a fi simbolic pentru întreaga omenire.
Puțini cunosc că a existat o intenție reală a NASA și a agenției spațiale sovietice de a colabora pentru o misiune comună pe Lună. Aceasta nu este o simplă speculație, ci un fapt documentat, care ne face să ne întrebăm cum ar fi fost influențată cursa spațială și viitoarele colaborări globale dacă această alianță ar fi fost realizată.
În 1962, omenirea a fost extrem de aproape de un conflict nuclear. Statele Unite plasaseră rachete cu focoase nucleare în Italia și Turcia, iar în urma unei invazii eșuate în Cuba, au fost demarate acțiuni de sabotaj împotriva regimului Castro, ce nu au avut succes.
Sovieticii au reacționat prin mutarea rachetelor balistice în Cuba, amenințând astfel cu escaladarea conflictului. Această criză din 1962 a fost rezolvată diplomatic, iar cele două superputeri au stabilit linii de comunicare directă pentru a preveni noi confruntări.
În această perioadă de calm temporar, s-au conturat planuri ambițioase și pe frontul explorării spațiale.
Sovieticii au continuat să realizeze progrese majore în programul lor spațial, stabilind recorduri, inclusiv lansarea primului satelit și primul om în spațiu. Până în acel moment, Luna devenise o obsesie a ambelor națiuni, iar americanii, sub conducerea lui John F. Kennedy, erau hotărâți să își asigure succesul în această cursă.
- Ascultă pe Spotify:
În plus, Statele Unite erau preocupate de imaginea lor pe scena internațională. O nouă înfrângere în fața sovieticilor ar fi avut consecințe devastatoare asupra reputației lor.
Costurile pentru o aselenizare cu echipaj uman erau exorbitante, estimându-se la 25 miliarde de dolari, iar controversele legate de această cheltuială erau inevitabile.
Pe 20 septembrie 1963, Kennedy a ținut un discurs la ONU, în care a propus o colaborare între Statele Unite și Uniunea Sovietică. El a insinuat posibilitatea unei misiuni comune pe Lună, lăsând audiența impresionată, iar ministrul de externe sovietic, Andrei Gromiko, a fost unul dintre cei care au aplaudat propunerea.
La Moscova, Nikita Hrușciov a fost deschis la idee, deși exista o reticență evidentă. O colaborare în domeniul spațial ar fi expus secrete tehnologice, ceea ce a generat incertitudini.
Unii istorici consideră că propunerea lui Kennedy a fost motivată nu doar de dorința de cooperare, ci și de necesitatea de a reduce costurile uriașe asociate cu misiunile spațiale. De asemenea, americanii erau conștienți de investițiile massive ale sovieticilor în programul lor lunar.
Cu toate acestea, acest plan nu a fost niciodată concretizat. La scurt timp după discursul său la ONU, Kennedy a fost asasinat, iar succesorul său, Lyndon Johnson, era cunoscut pentru abordările sale anti-sovietice.
Tragedia a continuat cu moartea lui Sergei Koroliov, liderul programului spațial sovietic, în 1966, ceea ce a slăbit și mai mult capacitățile sovietice.
În 1969, Neil Armstrong a devenit primul om care a pășit pe Lună, realizând un moment istoric care a îngropat definitiv planurile anterioare de colaborare sovieto-americană.
În ciuda tuturor acestor întâmplări, rămâne întrebarea cum ar fi evoluat explorarea spațială dacă propunerea lui Kennedy ar fi fost pusă în aplicare.
Story: Adrian Nicolae | Sound design: Ovidiu Popica
Muzica/SFX: Epidemic Sound, NASA Soundcloud, The John F. Kennedy Presidential Library and Museum
