Povestea pierderii financiare a lui Newton în urma unei bulă speculative: „Pot calcula mișcarea corpurilor cerești, dar nu nebunia umană”
Cercetătorii sunt adesea asociați cu decizii financiare neobișnuite, un exemplu notoriu fiind investițiile desfășurate de Isaac Newton în timpul bulei Companiei Mărilor de Sud în 1720.
Înființată în 1711, Compania Mărilor de Sud avea ca scop managementul datoriilor publice ale Regatului Unit. Newton a fost un investitor timpuriu și a înregistrat câteva câștiguri semnificative în urma creșterii acțiunilor companiei pe parcursul anilor 1710.
Cu toate acestea, în 1720, acțiunile companiei au crescut exagerat.
Sensing a potențial dezastru, Newton și-a vândut participația de 7.000 de lire sterline pe 22 aprilie 1720, realizând astfel un profit considerabil.
Totuși, bula a continuat să se expandeze, iar celebrul savant a decis să reinvestească banii în Compania Mărilor de Sud, la scurt timp înainte de prăbușire, ceea ce l-a condus la pierderea totală a investiției.
Această experiență ilustrează adesea capcanele iluzorii ale banilor și influența lăcomiei asupra deciziilor financiare.
Contextul și obiectivele Companiei Mărilor de Sud
Literatura referitoare la Bula Mării de Sud este extinsă, iar opiniile diferă în legătură cu evenimentele ce au avut loc. Unele surse sugerează că South Sea Company a fost un proiect fraudulos încă de la început, însă aspectele sunt mai complexe.
Compania a fost fondată în 1711 pentru a aborda problemele financiare acute ale guvernului britanic, care avea de înfruntat numeroase facturi restante, în principal de la furnizorii serviciilor militare în timpul Războiului de Succesiune Spaniolă.
Guvernul a oferit creditorilor acțiuni în companie, acestea având beneficiul plăților periodice de dobândă.
South Sea Company a obținut resurse financiare de la stat pentru a acoperi dobânzile creditorilor și, în plus, a dobândit un monopol asupra comerțului britanic cu coasta de vest a Americii și o parte din coastele Americii de Sud, ceea ce a dus la denumirea de „Compania Mării de Sud”. Compania a atras investitori prin promisiunea de profituri substanțiale provenite din comerțul din Mările de Sud.
Newton și bula speculativă
Isaac Newton, posesor de obligațiuni guvernamentale, a fost un investitor activ la început și a continuat să-și crească investițiile.
Acțiunile sale au experimentat o ascensiune în vara anului 1720, urmată de o prăbușire dramatică în luna septembrie, atunci când investitorii au început să conștientizeze că așteptările de profit erau nerealiste. Până în octombrie, valoarea acțiunilor scăzuse la mai puțin de un sfert din maximul atins.
Această situație economică a generat și revolte politice considerabile. Sir John Aislabie, pe atunci cancelar al trezoreriei, a fost nevoit să demisioneze după ce, în ianuarie 1720, a convins Parlamentul să permită Companiei Mărilor de Sud să emită acțiuni nelimitat, stabilind singură prețul acestora.
O investigație parlamentară a stabilit că Aislabie a primt acțiuni de 20.000 de lire sterline în schimbul susținerii propunerii. A fost nevoit să demisioneze din funcția de ministru în ianuarie 1721 și, în martie, a fost găsit vinovat de Camera Comunelor de „cea mai periculoasă formă de corupție”, având ca urmare încarcerarea sa în Turnul Londrei.
