Rapoarte științifice: Violetul, nu verdele, este culoarea dominantă a vieții din Univers
Conform unui recent articol științific, bacteriile violet, cunoscute și sub denumirea de bacterii Gram-pozitive, au fost predominante pe Pământ și ar putea fi la fel de comune și pe alte planete.
Culoarea predominantă a vieții din Univers: Violetul, nu verdele
De-a lungul timpului, condițiile de pe Terra au favorizat evoluția organismelor fotosintetice ce utilizează clorofila, dând naștere culorii verzi prevalente în natură. Această interpretare a determinat oamenii să creadă că viața extraterestră ar trebui să fie similară cu cea terestră.
Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple, iar o planetă care seamănă cu Terra, însă orbitează în jurul unei stele diferite, ar putea prezenta un aspect total diferit, în special în ceea ce privește coloritul. Ipoteza a fost formulată de cercetătorii de la universitățile din New York și Minnesota, fiind publicată în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
Cercetătorii studiului susțin că, înainte de apariția organismelor fotosintetice, inclusiv Terra a fost dominată de bacterii violet, care pot supraviețui în medii cu lumină roșie și infraroșie slabă, printr-un sistem simplu de fotosinteză care nu produce oxigen.
Ar fi de menționat că astfel de forme de viață s-ar afla într-o poziție favorabilă pe planete din sisteme solare cu stele pitice roșii, cele mai frecvente din Calea Lactee.
Cercetătorii din SUA au efectuat analize asupra a peste 20 de tipuri de bacterii violet din diverse medii (de la mlaștini la izvoare sulfuroase subacvatice) și au descoperit că aceste organisme primare pot supraviețui în majoritatea condițiilor. Astfel, în absența concurenței cu alte forme de viață, bacteriile violet s-ar putea dezvolta optim sub lumina unei stele roșii.
Simulările computerizate care au recreat medii extraterestre sugerează că aceste bacterii au cele mai mari șanse de succes. Această descoperire ar putea să aibă implicații semnificative în căutarea vieții extraterestre.
Prin urmare, detectarea unui punct violet în alte sisteme solare ar putea fi un indiciu al existenței vieții extraterestre. Revenind la discuția inițială, violetul pare a fi culoarea predominantă a vieții din Univers.
„Aurul proștilor” ar putea fi mult mai valoros decât se credea
Pirita, considerată adesea coșmarul căutătorilor de aur, ar putea să prezinte mult mai multă valoare decât s-a crezut anterior. Deși în trecut nu oferea decât promisiuni false de îmbogățire, acum ar putea reprezenta o oportunitate de investiție valoroasă.
Această schimbare de paradigmă a fost generată de o declarație a geochimiștilor de la Laboratorul IsoBioGeM al Universității din Virginia de Vest, care au găsit concentrații semnificative de litiu în mostrele de pirită analizate.
Cercetătorii au colectat mostre din 15 locații distincte din Munții Apalași, iar analizele ulterioare au relevat prezența unor cantități neașteptate de litiu. În contextul în care cererea pentru litiu a crescut exponențial în ultimii ani, această descoperire ar putea fi revoluționară.
Litiul, denumit și aurul alb, ar putea constitui o sursă alternativă, având în vedere că cererea globală depășește semnificativ producția anuală care este de aproximativ 100.000 de tone. Estimările arată că industria bateriilor ar putea avea nevoie de până la 450.000 de tone anual până la finalul acestui deceniu.
Totuși, este de reținut că cercetătorii americani au studiat o zonă geografică destul de restrânsă, ceea ce nu garantează că pirita din alte regiuni ar prezenta aceleași proprietăți.
Evident, urmează o serie de analize extinse. Totuși, vestea reprezintă un semnal pozitiv pentru cei ce aspiră la un viitor mai curat și mai puțin poluat.
Dispariția vânătorilor-culegători din Europa: O enigmă istorică
Homo sapiens a început migrarea în Europa acum aproximativ 47.000 de ani, prin valuri succesive de comunități, dintre care primele au dispărut, probabil din cauza condițiilor climatice dure, fără a lăsa urme genetice în actuala populație.
Cea mai recentă dispariție a acestor comunități a avut loc acum 5.000 de ani, iar specialiștii continuă să se întrebe ce motive au contribuit la aceasta. Se știe că dispariția acestora coincide cu apariția fermierilor neolitici din Orientul Mijlociu, acum aproximativ 8.000 de ani, care, după o scurtă perioadă de coexistență, i-au înlocuit pe vânătorii-culegători.
Două studii separate, unul publicat în Nature și altul în PLOS One, propun explicații pentru această dispariție misterioasă, afirmând că scenariile variază în funcție de regiune.
De exemplu, în Danemarca, populațiile de vânători au dispărut rapid după sosirea fermierilor, în principal din cauza interacțiunilor violente sau a agenților patogeni aduși de noile comunități.
Studiul din PLOS One detaliază un sacrificiu uman din urmă cu aproximativ 5.300 de ani, unde victima provenea dintr-o comunitate de vânători-culegători din Suedia sau Norvegia, fiind sacrificată în Danemarca de către fermieri.
Analizele arată că victima avea o dietă specifică vânătorilor, fiind posibil ca tranziția la dieta de fermier să fi avut loc în adolescență.
Cazul sugerează că individul ar fi putut fi un imigrant, comerciant sau poate chiar un prizonier. Motivele sacrificiului rămân, de asemenea, deschise mai multor interpretări.
Un alt studiu publicat în Nature discută despre o altă înhumare din Danemarca, unde, deși individul provenea dintr-o cultură de vânători, analiza sa isotopică arată o dietă obișnuită fermierilor, ceea ce sugerează o adoptare a culturii acestora.
Având în vedere aceste descoperiri, cercetătorii consideră că ultimele comunități de vânători-culegători din Europa au ales fie să se stabilească în regiuni cu mai puțină competiție, fie să rămână în apropierea fermierilor.
Este important de remarcat că, deși nu au abandonat complet modul lor de viață, dispariția semnăturii lor genetice este corelată cu expansiunea demografică a fermierilor, care au continuat să se extindă, iar cei care nu au putut fi asimilați au fost eliminați.
Urmează să rămâneți la curent cu cele mai recente informații din lumea științei!
