Raport Științific: Noile dovezi sugerează existența unei planete misterioase în sistemul nostru solar

Raport Științific: Noile dovezi sugerează existența unei planete misterioase în sistemul nostru solar
Planeta 9, Foto: dotted zebra / Alamy / Alamy / Profimedia

Un grup de astronomi din Statele Unite și Franța a declarat că a descoperit noi dovezi privind prezența unei planete misterioase, cunoscută sub numele de Planeta X sau Planeta 9, o masivă planetă aflată la marginea sistemului solar. În alte subiecte din raportul științific: ● Conceptul conform căruia proto-scrierea ar fi apărut în paleolitic este incorect ● Când a apărut bioluminiscența, o caracteristică animală fascinantă?

Dovezi tot mai concludente privind existența unei planete misterioase în sistemul solar

Discutând despre așa-numita Planeta X sau Planeta 9, meniul conversațiilor a început în 1846, cu descoperirea Neptunului. Datele disponibile sugerau o posibilă existență a unui corp ceresc masiv ce influența orbita planetelor Uranus și Neptun. Totuși, de la acea vreme, deși astronomii au raportat anomalii, planeta misterioasă a rămas neobservată.

În 2015, o echipă de la Caltech (Institutul Tehnologic din California) a anunțat o descoperire nouă care susținea potențiala existență a acestei planete ipotetice. Observațiile au identificat mai multe corpuri cerești de dimensiuni reduse, care se află dincolo de orbita lui Neptun. Datorită modului lor neobișnuit de grupare, specialiștii au sugerat că ar putea fi influențate de gravitația unei planete necunoscute.

De atunci, au fost semnalate dovezi circumstanțiale, însă fără a oferi un argument concret pentru confirmarea existenței Planetei 9. Recent, un grup de astronomi din SUA și Franța afirmă că a găsit dovezi noi care susțin prezența acestei planete misterioase.

Studiul, publicat groaznic pe platforma ArXiv și acceptat pentru publicare în revista The Astrophysical Journal Letters, a inclus observații ale mai multor corpuri cerești ce tranzitează orbita lui Neptun, toate prezentând mișcări neregulate în timpul deplasării lor.

Cercetătorii au eliminat treptat toate posibilitățile, de la atracția gravitațională la mareele galactice, pentru a explica anomaliile observate. Ei consideră că explicația cea mai plauzibilă ar fi existența unei planete masive la marginea sistemului solar.

Simulările realizate de computer au consolidat această ipoteză, însă nu au putut localiza exact unde s-ar putea afla Planeta 9. Cercetătorii admit că ar putea exista și alte forțe posibile care explică observațiile lor, deși aceste opțiuni sunt considerate foarte improbabile.

O posibilă soluție ar putea veni de la Observatorul Vera Rubin din Chile, care va deveni funcțional anul următor. Până atunci, speculațiile rămân.

Teoria că proto-scrierea ar fi apărut în paleolitic este falsă

Un studiu publicat la începutul anului trecut în Cambridge Archaeological Journal de o echipă de cercetători din Marea Britanie și Canada a sugerat că picturile rupestre conțin un proto-sistem de scriere și calendare complexe care ar indica lunile anului, perioadele de naștere a puilor erbivorelor și alte evenimente semnificative pentru comunitățile din paleolitic.

Cercetătorii afirmau că au identificat 32 de simboluri abstracte care se repetau, având un înțeles specific. Punctele ar reprezenta lunile, având un maximum de 13 (multe culturi antice foloseau sisteme de 13 luni). Semnul Y ar fi indicat lunile în care erbivorele dădeau naștere puilor.

Această ipoteză a fost dezbătută intens, atât în literatura științifică, cât și în rândul publicațiilor de popularizare a științei, deși critici au apărut rapid în mediul științific. Recent, un studiu publicat în aceeași revistă, realizat de cercetători din Franța, Canada și Marea Britanie, inclusiv de Paul Bahn, un preistoric renumit, disproba pas cu pas argumentele primului studiu.

Cea mai importantă observație a fost că autorii primului studiu au omis picturi rupestre care aveau mult mai mult de 13 puncte, ignorându-le deoarece nu se conformau teoriei lor despre un sistem lunar de 13 luni.

De asemenea, nu există un motiv clar pentru care oamenii din acea perioadă să noteze ceva ce era cunoscut de mult, precum faptul că erbivorele nasc primăvara, după topirea ghețurilor. De asemenea, critica ideea că semnul Y ar reprezenta acțiunea de naștere.

Cercetătorii afirmă că astfel de semne abstracte pot avea multiple interpretări. Analizele etnografice comparative asupra picturilor rupestre mai recente arată că simbolurile aveau o semnificație variată. În concluzie, este necesar mult mai mult pentru a afirma descoperirea proto-scrierii acum 45.000 de ani.

Când a evoluat bioluminiscența, o trăsătură fascinantă a animalelor?

Bioluminiscența, capacitatea organismelor de a produce lumină prin reacții chimice, a fost observată să evolueze independent de nu mai puțin de 94 de ori în natură. Scopul acestei trăsături a variat, incluzând camuflaj, vânătoare, ritualuri de împerechere și comunicare.

Până în prezent, datele disponibile sugerau că originea bioluminiscenței datează de acum 267 de milioane de ani, cu apariția acesteia în cadrul unei familii de organisme marine, numite ostracode.

Un nou studiu realizat de o echipă de biologi și geneticieni americano-japonezi, publicat în Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, sugerează că bioluminiscența ar fi apărut mult mai devreme decât se estima anterior.

Cercetătorii au analizat datele genetice de la 185 de specii din clasa Octocorallia (celenterate marine cu bioluminiscență) și au creat un arbore evolutiv al acestei clase. Pe baza analizelor statistice, au sugerat că originea acestei clase datează de acum aproximativ 540 de milioane de ani.

Un aspect și mai fascinant este că genele responsabile pentru bioluminiscență existau deja în aceste organisme primitive, cu 273 de milioane de ani înainte de estimarea inițială a apariției acestei trăsături evolutive.

Un aspect important rămâne întrebarea referitoare la motivele care stau la baza evoluției bioluminiscenței în aceste organisme. Nimeni nu poate oferi un răspuns cert, însă este clar că acest proces a reprezentat un avantaj evolutiv, având în vedere că respectiva clasă a supraviețuit pe termen lung.

Cercetătorii afirmă că rezultatele studiului lor nu exclud faptul că bioluminiscența nu ar putea fi mai veche decât ceea ce au indicat ei. Totuși, înțelegerea motivațiilor evolutive ar putea ajuta la estimarea momentului în care organisme chiar mai vechi ar fi putut dezvolta această abilitate.

Urmăriți pagina noastră de Facebook pentru a primi cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro

Recomandari
Show Cookie Preferences