Salariile din sectorul public rivalizează cu cele din multinaționale, în ciuda unei productivități inferioare

Remunerarea angajaților în companiile de stat este comparabilă cu cea din multinaționale și depășește salariile din firmele private românești, deși productivitatea în sectorul public este semnificativ mai mică. Conform lui Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație al BNR, un angajat dintr-o companie străină produce, în medie, de 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o companie de stat, în ciuda salariilor similare.

Salariile mari din sectorul public pot genera presiuni pe piața muncii, fenomen numit efect de demonstrație, forțând companiile private românești să se alinieze salariilor unui angajator care nu este neapărat pus în situația de a fi eficient.

Disparitățile de productivitate între companiile din România nu sunt cauzate doar de dimensiunea acestora, ci și de natura capitalului.

Proprietatea firmei (privată sau de stat, cu capital majoritar autohton sau străin) afectează eficiența utilizării resurselor, definită ca productivitate, conform raportului dintre cifra de afaceri anuală și numărul de angajați:

• Companii de stat: 379.000 lei/salariat
• Firme private autohtone: 501.000 lei/salariat
• Firme private (total): 632.000 lei/salariat
• Firme private străine: 960.000 lei/salariat

Firmele cu capital străin sunt cele mai productive. Un angajat dintr-o astfel de companie generează, în medie, aproape dublul față de un angajat al unei firme românești private și de peste 2,5 ori mai mult decât un angajat dintr-o companie de stat, în condițiile în care multe dintre companiile de stat dețin monopoluri. Această diferență se datorează faptului că capitalul străin aduce cele mai bune practici manageriale, tehnologii avansate și acces la piețe internaționale, precum și o disciplină operațională superioară.

În plus, majoritatea firmelor cu capital străin sunt mai mari, ceea ce le permite să beneficieze de economii de scară, să investească constant în eficientizare și să acceseze mai ușor finanțare. Aceste companii atrag forță de muncă bine pregătită și investesc semnificativ în formarea profesională a angajaților, pe când multe dintre companiile românești sunt micro sau mici, având resurse limitate și dificultăți în a găsi și menține personal calificat, din cauza ofertei restrânse și a capacității financiare reduse de a oferi salarii competitive.

Sectorul privat depășește vizibil companiile de stat în ceea ce privește productivitatea.

Chiar și atunci când sunt analizate doar firmele private românești, media productivității este mult superioară față de cea a companiilor de stat. Deși multe dintre acestea sunt mari prin numărul de angajați (aproximativ 240.000 de salariați în 1.200 de firme, cu o medie de 200 de angajați pe companie), acest lucru nu se reflectă automat în productivitate. Așa cum s-a menționat anterior, dimensiunea companiilor este, în general, corelată cu productivitatea, dar companiile de stat constituie o excepție: dimensiunea nu garantează o productivitate ridicată.

O altă anomalie observată este productivitatea scăzută a companiilor de stat, în contrast cu profiturile mari. Aceasta se explică prin poziția strategică a companiilor-cheie din portofoliul statului, multe dintre ele având monopol sau acces privilegiat la resurse naturale. Astfel, profitabilitatea nu provine din eficiența operațională, ci din poziția dominantă pe piață.

Imaginea este distorsionată de faptul că o proporție semnificativă a rezultatului net al sectorului public este generată de un singur gigant, care atrage peste 40% din profitul total al companiilor de stat. Fără acesta, situația ar fi diferită. Un asemenea „outlier” creează iluzia unei performanțe solide a întregului sector, în timp ce multe dintre companiile de stat funcționează pe pierdere. O parte din profitul raportat de aceste companii nu se transformă în investiții pentru creșterea eficienței, ci este direcționat sub formă de dividende către bugetul de stat, alimentând cheltuielile curente.

Lipsa competiției directe, rigiditatea administrativă și ineficiențele operaționale pot influența performanța companiilor de stat. Aceste firme nu se confruntă adesea cu presiunea de a optimiza costurile sau de a îmbunătăți eficiența. În contrast, firmele cu capital străin activează într-un mediu competitiv și complex, fiind conectate la lanțuri de producție globale și utilizând tehnologii moderne, concurând zilnic cu cerințele ridicate ale pieței.

Pentru companiile de stat, creșterea transparenței și profesionalizarea managementului sunt pași esențiali.

Listarea la bursă, așa cum a fost cazul cu Hidroelectrica, este un exemplu pozitiv, oferind companiei acces la capital și supunând-o disciplinei și monitorizării de către piață și acționari. Există de asemenea un obiectiv în PNRR care vizează reformarea guvernanței acestor companii, ceea ce ar putea aduce îmbunătățiri semnificative.

În concluzie, diferențele de productivitate nu sunt întâmplătoare. Companiile cu capital majoritar străin au un parcurs mai bun, fiind mai bine integrate într-un sistem care recompensează eficiența, inovația și competitivitatea.

Totuși, există oportunități pentru companiile românești, diferențele putând fi recuperate prin investiții, adoptarea tehnologiilor moderne, digitalizare și integrarea în piețele globale. În final, ceea ce contează nu este naționalitatea capitalului, ci eficiența utilizării acestuia. Obstacolele pentru companiile autohtone nu sunt insurmontabile. Capitalul va căuta mereu cele mai eficiente moduri de a fi utilizat.

A respecta țara înseamnă a dori prosperitatea acesteia. Prosperitatea nu există în izolaționism sau autarhie.

Suveranismul fără liberalism conduce la regres, iar cei peste 1,1 milioane de români care lucrează în multinaționale ar trebui să fie conștienți de acest lucru. Prosperitatea necesită eficiență, productivitate, cooperare internațională și integrare în piețele europene și globale.

Notă: Analiza se bazează pe date oficiale pentru anul 2023 și examinează productivitatea muncii în România printr-un indicator simplu, dar relevant: cifra de afaceri pe angajat. Acest raport reflectă valoarea economică generată, în medie, de fiecare angajat într-o companie activă, oferind o viziune generală asupra eficienței diversei tipologii de firme. Disparitățile sunt semnificative și dificil de ignorat.

Pentru a asigura o comparație relevantă, au fost incluse doar companiile cu cifră de afaceri nenulă, excludându-se firmele inactive sau care nu au raportat venituri. De asemenea, nu au fost incluse PFA-urile sau forme similare de organizare, nici lucrătorii din administrația publică sau cei care lucrează pentru companii străine la nivel internațional.

Analiza include și costurile salariilor, care reflectă efortul total al companiilor pentru remunerarea angajaților, inclusiv salariile brute, tichetele, primele și alte beneficii, raportate la numărul de salariați.

Fiecare firmă este unică, iar media ascunde variații semnificative între sectoare și companii individuale. Este important de menționat că analiza oferă o perspectivă generală asupra modului în care diferitele tipuri de firme contribuie la bunăstarea societății.

Un detaliu notabil este că, din totalul firmelor din România, aproximativ 170.000 au raportat o cifră de afaceri de 0. Analiza se concentrează strict pe companiile care au generat venituri în 2023 și se bazează pe cifre oficiale raportate către autoritatea fiscală, fără a include economia informală.

N.Red: Cristian I. Popa, CFA, este membru al Consiliului de administrație al BNR. Opinia exprimată este a autorului și nu reflectă poziția Băncii Naționale a României.