Șoferii identificați pozitiv la consum de droguri: „Sub influență” sau doar urme în organism? Cum explică instanța supremă decizia care a început de la cazul unui șofer care a consumat cocaină, dar a fost găsit nevinovat.

Recenta decizie a instanței supreme, care a stabilit că autoritățile trebuie să demonstreze că un șofer a avut capacitățile afectate înainte de a-l acuza de conducerea sub influența drogurilor, provine din cazurile a doi șoferi la care analizele au relevat prezența cocainei, metamfetaminei și mefedronei. Ulterior, analizele efectuate de către INML au arătat că, în cazul șoferului care avea cocaină în organism, acesta nu se afla „la momentul depistării în trafic sub influența substanțelor psihoactive, afectându-i capacitatea de a conduce”.

Curtea de Apel Brașov și Curtea de Apel Cluj au solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) clarificarea termenului din lege referitor la „persoanele aflate sub influența substanțelor psihoactive”.

• „Se referă la o persoană care a consumat substanțe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de conducere este afectată de consumul acestor substanțe?”, a fost întrebarea adresată de Curtea de Apel Cluj.

Chiar dacă analizele au indicat prezența cocainei, șoferul nu a fost considerat sub influența acesteia.

În cazul bărbatului care a fost oprit în trafic în aprilie 2021 și la care s-a constatat prezența cocainei, INML a stabilit că, deși substanța era prezentă în organism, șoferul nu se găsea sub influența acesteia. Judecătoria Zărnești a decis achitarea acestuia, motivând că „raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că inculpatul nu se afla sub influența substanțelor psihoactive”.

Procurorii au contestat hotărârea Judecătoriei Zărnești, susținând că „achitarea este nefondată”.

„În acest caz sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, având în vedere că legislația incriminează conducerea unui vehicul pe drumurile publice după consumul de substanțe psihoactive, indiferent de concentrația stabilită prin analize și de concluziile expertizei medico-legale”, susțineau procurorii.

Cazul a ajuns la Curtea de Apel Brașov, iar în ianuarie 2024, Ministerul Public a solicitat instanței să obțină clarificări de la Înalta Curte. Decizia a fost pronunțată un an mai târziu, pe 27 ianuarie 2025.

Într-un alt caz, legiștii nu au reușit să-și preciseze dacă șoferul se afla sub influența drogurilor în momentul opririi.

Cazul examinat de Curtea de Apel Cluj se referă la un bărbat oprit în Dej în iulie 2022, la care s-a constatat consumul de metamfetamină și mefedronă. Institutul de Medicină Legală din Cluj-Napoca a concluzionat că acesta „ar fi consumat substanțele interzise găsite în proba sa de urină – mefedronă și metamfetamină, cu cel puțin 24 de ore înaintea recoltării probelor biologice, fără a putea stabili exact ora și gradul de influență a acestor substanțe asupra capacității de conducere”.

Judecătoria Dej a aplicat o amendă de 3.600 de lei șoferului pentru „conducerea unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive”. Decizia a fost contestată atât de inculpat, cât și de procurori. La Curtea de Apel Cluj, șoferul a cerut clarificarea termenului „sub influență” prin intervenția Curții Supreme.

Parchetul General: Legiuitorul consideră mai gravă conducerea sub influența substanțelor psihoactive decât sub influența alcoolului.

Ce stipulează acum legislația:

• (1) Conducerea unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se sancționează cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării anumitor drepturi.
• (2) Aceeași pedeapsă se aplică și persoanelor aflate sub influența substanțelor psihoactive care conduc un vehicul pentru care este necesară deținerea permisului de conducere.

Parchetul General a precizat că „prezența substanțelor psihoactive în probele biologice este suficientă, indiferent de concentrația lor, influența asupra capacității de a conduce fiind prezumată absolut”.

„Față de această reglementare diferită, deși alcoolul este considerat tot o influență periculoasă, în practica judiciară nu s-a impus necesitatea dovedirii alterării capacității de a conduce ca urmare a consumului de alcool, fapta fiind considerată tipică ori de câte ori se constată îmbibația prevăzută”, au argumentat procurorii, evidențiind dezacordul lor cu decizia finală a ICCJ.

Procurorii au susținut că „opțiunea legiuitorului” de a nu stabili un prag valoric pentru a distinge răspunderea penală de cea contravențională în cazul substanțelor psihoactive, contrar alcoolului, „nu reprezintă o omisiune”, ci demonstrează intenția legiuitorului de a considera mai gravă conduita persoanei care conduce după consumul acestor substanțe, indiferent de cantitate sau concentrație, având în vedere efectele nocive asupra organismului.”

Același punct de vedere a fost susținut și de procurorii DIICOT.

„Pentru infracțiunea de conducere sub influența substanțelor psihoactive este suficient să existe prezența substanței psihoactive în probele biologice, fără a lua în calcul concentrația acesteia, pentru a prezuma influența absolută asupra capacității de a conduce”, au subliniat aceștia în comunicarea adresată instanței supreme.

INML: „Prezența substanței psihoactive nu este suficientă pentru a presupune influența.”

Specialiștii de la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” au avut o părere diferită, afirmând că „prezența substanței psihoactive în probele biologice sau a metabolizilor ei activi nu este suficientă pentru a prezuma prezența stării de influențare și afectarea capacității de conducere.”

Medicii legiști indică faptul că pot exista dovezi științifice care demonstrează că, chiar dacă o persoană are o concentrație „minimală” de substanțe în organism, nu înseamnă neapărat că aceasta se află „sub influența substanțelor psihoactive, cu afectarea capacității de a conduce pe drumurile publice.”

„După pătrunderea substanțelor psihoactive în corpul uman, acestea ajung prin absorbție în sânge și, cu fiecare contracție cardiacă, adesea accelerată de efectele consumului, se distribuie atât în ficat, unde are loc mare parte din detoxifierea prin metabolizare, cât și în creier, generând efectele psihoactive,” au explicat specialiștii de la INML.

Aceștia subliniază că „starea de influență” se referă la o persoană după consumul de substanțe psihoactive care, odată pătrunse în organism, afectează funcțiile psihice, senzoriale și neuromotorii, influențând astfel abilitățile de conducere și generând riscuri pentru viața și sănătatea personală și a altora.

INML a inclus un tabel ce prezintă perioada în care substanțele pot fi detectate în organism, în funcție de tipul substanței psihoactive și metoda de recoltare a probelor.