După dispariția tezaurului dacic și demiterea directorului, noi cerințe pentru conducerea Muzeului Național de Istorie: fără pregătire profesională și sprijin politic
Odată cu înlăturarea lui Ernest Oberlander-Târnoveanu din funcția de director al Muzeului Național de Istorie al României de către Natalia Intotero, ministrul Culturii, a fost creat un post disponibil.
În conformitate cu modul în care Guvernul Ciolacu a acționat până acum în scandalul furtului din Olanda, cerințele pentru noul director al muzeului sunt evidente.
În ultimele cinci decenii, persoana care ocupă o astfel de funcție ar fi trebuit să aibă experiență ca muzeograf, expert arheolog, profesor asociat, cercetător științific, colaborator al revistelor internaționale de istorie și manager de muzeu, având în același timp o scurtă experiență în administrația culturală națională.
Între 1998-1999, în cadrul guvernului Convenției Democrate, s-a aflat la conducerea unei direcții din Ministerul Culturii în zona de expertiză a muzeelor și colecțiilor. Aceasta a ridicat semne de întrebare, mai ales că ministrul Culturii în timpul mandatului lui Târnoveanu era Ion Caramitru, un cunoscut om de cultură și un susținător al integrării europene.
- Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor din Franța (2019);
- Comandor al Ordinului Santa Isabela din Spania (2012);
- Medalia „Jeton de vermeil” a Societăţii Numismatice Franceze (2012).
Din punct de vedere normal, ar fi trebuit să figureze pe lista agenților străini, conform modelului regimului Putin, care îi penalizează pe cei ce au relații atestate cu țări și organizații din Vest. Imagineați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă directorul ar fi fost decorat de guvernul Olandei, chiar și acum două decenii.
Nu este disponibilă o listă a trădătorilor de țară, nu-i așa? La ce credeți că lucrează grupurile „dacice” din serviciile noastre secrete, ca să fie pregătite după alegerile prezidențiale?
De asemenea, în cazul în care, din păcate, candidații la funcția de director al Noului Muzeu Național de Istorie a României Suverane au publicat lucrări, le-ar putea cere să declare că nu vor mai citi. Este suficient TikTok.
