„Te urăsc! – Nu-mi pasă! – Te iubesc!” Studiul arată cum evoluează relația dintre adolescenți și părinți, cu un grafic în formă de U. Sugestii pentru părinți pentru a evita ruptura.

Adolescența este o etapă complicată, caracterizată prin contraste și emoții puternice. Un studiu multidisciplinar pe adolescenți din Olanda arată că relația dintre adolescenți și părinții lor urmează un model cu formă de U, evidențiind fluctuații în interacțiunile sociale și emoționale. Această lucrare investighează cele trei etape principale și oferă recomandări utile pentru părinții care vor să evite distanțarea față de copiii lor.

Te îngrijorează faptul că adolescentul nu mai comunică des cu tine? Că te critică sau se arată deranjat de orice spui? Odată cu intrarea în pubertate, adolescentul poate simți că interacțiunea cu părinții devine provocatoare, preferând să se izoleze în camera sa.

Studiul olandez și-a propus să identifice adolescenții și tinerii cu cel mai mare risc de adaptare deficitară. Conform cercetării, relațiile cu părinții celor observați de la 16 la 25 de ani au prezentat o evoluție în formă de U. Astfel, relația a scăzut între 16 și 19 ani, a rămas constantă între 19 și 22 de ani și a crescut între 22 și 25 de ani. Să examinăm cele trei etape ale adolescenței pentru a descoperi modalități de a preveni sau de a reduce distanțarea între părinți și adolescenți.

16-19 ani: „Te urăsc!”

Această fază se caracterizează printr-o dorință crescută de independență și o critică constantă la adresa părinților. Adolescenții încep să se distanțeze emoțional de familie, preferând interacțiunile cu prietenii. Studiul arată că retragerea socială scade pe măsură ce aceștia devin mai implicați în cercurile sociale. Responsabilitatea cade pe umerii creierului lor, în special pe zonele aferente autoreglării și interacțiunilor sociale. „Nu este doar despre hormoni sau stare de spirit, ci despre schimbări biologice subtile în structura cerebrală,” explică Sarah Ockwell-Smith, autoarea cărții Ups, pubertatea!. Aceste schimbări pot provoca adolescenților confuzie și nevoia de reflecție.

Ce se petrece?

• Adolescenții simt o necesitate acută de independență, ceea ce poate genera frecvente conflicte.
• Criticile adresate părinților pot suscita percepții de a fi „prea severi” sau „de modă veche.”
• Reacțiile emoționale sunt intense și deseori exagerate.

Recomandări pentru părinți:

19-22 ani: „Nu-mi pasă!”

Aceasta este o etapă de stabilitate, în care interacțiunile cu părinții devin mai rare. Studiul arată că adolescenții, concentrați pe explorarea identității și pe formarea unor rețele sociale independente, pot părea distanțați față de familie. „Dacă ne criticăm constant copiii, îi pedepsim sau ignorăm sentimentele lor, aceștia vor învăța să nu ne mai împărtășească impresiile lor,” avertizează Sarah Ockwell-Smith. Părinții care recurg des la pedeapsă sau amenințări riscă să întrerupă comunicarea cu adolescenții.

Ce se petrece?

• Relația cu părinții poate deveni percepută ca distantă, dar nu neapărat conflictuală.
• Adolescenții dobândesc mai multă independență atât financiar, cât și emoțional.
• Prioritățile lor devin integrarea în grupuri sociale sau explorarea carierelor.

Recomandări pentru părinți:

• Căutați momente de conexiune. Asigurați-vă că sunteți disponibili atunci când copiii doresc să comunice, chiar dacă nu este un moment oportun pentru voi. Atenție, certurile frecvente și atmosfera tensionată din familie pot determina adolescenții să se retragă și mai mult.

După 22 de ani: „Te iubesc!”

După această vârstă, relația dintre tineri și părinți se îmbunătățește semnificativ. Studiul demonstrează că tinerii adulți devin mai puțin interesați de prietenii lor, ceea ce coincide cu o maturizare emoțională și o reîntoarcere la aprecierile pentru familie. Chiar dacă socializarea nu dispare, dezvoltarea neurologică îi ajută pe tineri să privească din nou către familie, căutând stabilitate și modele. Sarah Ockwell-Smith subliniază că deși dezvoltarea creierului și hormonii își joacă rolul, comportamentul părinților este, de asemenea, un factor semnificativ. „Nu putem controla comportamentul altora, dar ni-l putem adăuga pe al nostru,” spune autoarea.

Ce se petrece?

• Tinerii adulți încep să aprecieze mai bine sacrificiile și eforturile părinților.
• Relația devine mai echilibrată, bazată pe respect și recunoștință reciprocă.
• Se creează oportunități de reîntregire și vulnerabilitate.

Recomandări pentru părinți:

Nu ignorați problemele grave!

Relația dintre părinți și adolescenți este complexă, dar gestionabilă. Cu răbdare, empatie și o comunicare deschisă, părinții pot preveni distanțarea emoțională și construi relații durabile, bazate pe iubire și respect reciproc.

Dacă aveți îngrijorări privind distanțarea adolescentului din cauza unor probleme grave, precum tulburări de alimentație, gânduri suicidare sau alte dificultăți de natură mentală, nu ezitați să solicitați sprijinul specialiștilor.

SURSA FOTO: Dreamstime.com