Aniversarea a 200 de ani de la primele călătorii cu trenul – Viteza locomotivelor cu abur din 1825

Anul 2025 va marca o ocazie specială pentru iubitorii călătoriilor feroviare, deoarece se împlinesc 200 de ani de la inaugurarea primei căi ferate publice din lume care utiliza locomotive cu abur. Aceasta a fost prima dată când un grup semnificativ de călători a avut ocazia să călătorească cu trenul. În Marii Britanii, vor avea loc numeroase evenimente festive pentru a celebra această aniversare, iar locomotive istorice vor fi scoase pe traseu. Cum a fost realizată această cale ferată și ce provocări au fost întâmpinate?

Stockton – Darlington, prima linie feroviară deservită de locomotive

Primele locomotive cu abur au fost dezvoltate imediat după anul 1800, dar a durat zeci de ani pentru a convinge oamenii că aceste vehicule ar fi mai potrivite decât caii pentru a trasa vagoanele. Multe dintre primele locomotive erau insuficient de rapide, în unele cazuri fiind întrecute de alergători, se defectau frecvent și aveau o greutate semnificativă, determinând ruperea șinelor în anumite situații. Deși industria feroviară era într-o fază incipientă, progresele erau rapide și au avut un impact major asupra dezvoltării globale.

În perioada premergătoare anului 1825, foarte puțini oameni au avut oportunitatea de a călători cu trenul, deoarece existau doar câteva locomotive și căile ferate nu erau extinse. Construirea liniei „Stockton and Darlington Railway” în nord-estul Angliei a transformat radical această situație. Este important de menționat că această cale ferată a fost inițial dedicată transportului de cărbune și a demonstrat o rentabilitate semnificativă. A fost, de asemenea, o oportunitate excelentă de a evalua reacțiile pasagerilor și de a evidenția viitorul călătoriilor cu trenul, cu condiția îmbunătățirii unor aspecte tehnice.

După anul 1820, un grup de antreprenori din Marea Britanie a avut ideea de a construi o cale ferată între Darlington și Stockton pentru a reduce costurile de transport ale cărbunelui și pentru a scurta timpul de livrare. Deși exista și un proiect concurent pentru un canal, acesta ar fi fost mult mai costisitor și nu ar fi adus majoritate beneficiile așteptate.

George Stephenson, cunoscut pe scară largă ca părintele căilor ferate datorită locomotivelor sale de înaltă fiabilitate, a condus un proiect complex care a rezultat în instalarea a 60 de km de linii.

George Stephenson a fost asistat la studiul terenului de către fiul său, Robert, care avea 18 ani în 1821. Un progres semnificativ comparativ cu căile feroviare experimentale din jurul anului 1810 a fost că liniile construite rezistau și nu se mai rupeau sub greutatea locomotivelor. Utilizarea fierului forjat de calitate superioară a fost esențială pentru succesul căii ferate din 1825, însă până la acea reușită, unele încercări s-au soldat cu insuccese.

În volumul „A short history of trains”, autorul Christian Wolmar detaliază complexitatea construirii rutei dintre cele două orașe, având în vedere obstacolele naturale, cum ar fi zonele mlăștinoase și traversarea unui râu. Stephenson a fost nevoit să folosească soluții ingenioase pentru a depăși aceste provocări; mlaștina a fost stabilizată prin adăugarea de piatră spartă, iar un arhitect a construit un pod de piatră.

O linie plină de provocări

Construcția a durat trei ani, iar în 1825 a avut loc cursa inaugurală cu locomotiva construită de Stephenson, Locomotion No 1, care a tras 34 de vagoane cu bunuri și 600 de pasageri. Linia Stockton and Darlington Railway (S&DR) avea o lungime de 42 km, iar viteza maximă atinsă era de 24 km/h, locomotiva cântărind peste șase tone.

Una dintre principalele provocări era faptul că locomotivele lui Stephenson aveau o fiabilitate scăzută și deseori se defectau, așa că patronii se bazau adesea pe tracția animalelor. Trenurile aveau combinații de vagoane de marfă și pasageri.

Linia nu avea dublu sens, ceea ce însemna că puține locuri aveau ‘bucle’ unde două trenuri din sensuri opuse puteau să se întâlnească. Rezolvarea priorității între trenuri era adesea disputată între mecanici, deoarece nu existau reguli clar stabilite pentru circulație, datorită lipsei de experiență în gestionarea unui trafic feroviar mai intens.

Mai mult, gestionarii căii ferate au greșit lăsând cetățenii să folosească drezine improvizate pe linie, ceea ce a dus la accidente periculoase, conform afirmațiilor din „A short history of trains”.

Între cele două orașe existau 42 km, iar transportul cărbunelui se efectua rapid de la mină la port, stabilind un model destinat replicării ulterioare. În mai puțin de un an de la deschiderea liniei, costul transportului cărbunelui a scăzut cu peste 50% pe distanța respectivă, având în vedere eficiența și capacitatea crescută.

Este demn de menționat că aceste evenimente au avut loc în 1825, o perioadă îndepărtată. Comparativ, prima cale ferată de pe actualul teritoriu al României a fost operată cu trei decenii mai târziu, iar prima locomotivă realizată în Reșița a început să circule abia după 1870.

Negustorul de lână cu viziune inovatoare

Această linie nu ar fi fost posibilă fără contribuția esențială a negustorului de lână din Darlington, Edward Pease.

Pease a devenit celebru printr-un citat care spunea: „Lăsați țara să construiască căile ferate, iar căile ferate vor construi țara”. Proiectele de mari dimensiuni, cu linii feroviare în SUA, Canada și Rusia au dovedit că trenurile au avut un rol crucial în extinderea teritoriilor și în dezvoltarea orașelor mari, stimulate de creșterea economică generată de infrastructura feroviară.

Un cronicar a menționat în 1825 că, pentru prima dată, omul călătorește mai repede pe distanțe lungi decât animalele precum caii, vulpile sau iepurii, conform lui Bill Laws în volumul „Fifty Railways that changed the course of history”.

Laws subliniază importanța acestei linii, evidențiind-o ca pe o „rampă de lansare” pentru inginerul de renume George Stephenson, care a demonstrat abilități remarcabile și idei inovatoare. În doar cinci ani, Stephenson avea să dezvolte locomotives mai rapide și fiabile, confirmând astfel viitorul transportului terestru.

Linia Darlington – Stockton rămâne memorabilă și datorită ecartamentului de 1.435 mm, standardizat la majoritatea căilor ferate din lume. O altă realizare notabilă este că linia s-a dovedit a fi profitabilă, oferind un model pe care multe comunități următoare aveau să-l adopte.

Chiar și după realizările din 1825, problema vitezei locomotivelor persista, cauzată de aburul insuficient generat de cazane. Au fost încercări timide de a îmbunătăți sistemul, de exemplu, prin dotarea cazanului cu tuburi calibrate pentru o evacuare mai eficientă a aburului.

Prima cale ferată construită în adevăratul sens al cuvântului pentru transportul de pasageri și-a deschis porțile în 1830, între două mari orașe industriale din Anglia: Manchester și Liverpool.

Imaginea: Sursă foto: Dreamstime.com