Antreprenor sabotat eronat de ANAF pentru plata TVA-ului, a obținut dreptatea în instanță după 13 ani, în timp ce afacerea a intrat în faliment

Una dintre reformele propuse de Guvern în materia insolvențelor are ca obiect atragerea răspunderii personale, dar nu reflectă exact situațiile din teren când o eroare a ANAF poate pune o companie în grele încercări, iar calea juridică se poate întinde peste 10 ani

În lumina acestor afirmații, analizăm cazul unui antreprenor obligat de ANAF să plătească TVA suplimentar din cauza unei erori. Dreptatea i s-a recunoscut după 13 ani, timp în care afacerea a intrat în faliment. Dacă noile modificări privind insolvența ar fi fost aplicate, ar fi fost nevoit să plătească din nou TVA pentru greșeala Fiscului

Potrivit avocatei Luisiana Dobrinescu, este nevoie de un nivel minim de protecție în legislație. Ea spune că propunerea de a introduce răspunderea personală automată a administratorilor sau a asociaților în insolvență nu este corectă, iar garanțiile personale cerute reprezentanților legali prin fideiusiune pentru eșalonări pot fi abuzive

Oricine poate greși, inclusiv autoritățile fiscale, iar consacrarea acestui adevăr în legislație trebuie să asigure un echilibru minim între părți

Din cazul de mai jos se poate observa că dreptatea se distribuie greu, iar executarea silită a societății debitoare și a reprezentanților săi legali poate fi ireparabilă

Studiu de caz: un antreprenor a obținut victoria în instanță după un termen lung, când afacerea fusese deja falimentată

Acest dosar a fost soluționat recent în favoarea clientului prin procedura de revizuire, o cale extraordinară de atac în justiție

O firmă din domeniul construcțiilor de infrastructură a câștigat o licitație pentru un tronson de drum național. Valoarea contractului era de 60 de milioane de lei, iar CNADNR avea termen de predare pentru părțile proiectului

Din cauza obstacolelor legate de exproprieri, lucrările au început cu o întârziere de trei ani, generând costuri suplimentare, în principal din cauza creșterii substanțiale a prețurilor materialelor și a salariilor

La finalizarea tronsonului contractat, antreprenorul a cerut CNADNR o majorare a prețului de la 60 milioane lei la 90 milioane lei, reflectând costul real al materialelor și al muncii după cei trei ani de întârziere. A emis o factură de 30 milioane lei pentru această diferență

CNADNR a refuzat majorarea motivând că prețul depășea cadrul licitației, iar factura de 30 de milioane a fost anulată. Practic, antreprenorul a suportat costul întârzierii în livrarea șantierului

În iulie 2012 firma a fost obiectul unei inspecții fiscale, care a rezultat într-un TVA de plată de 5 milioane de lei, plus alte 5 milioane sub formă de dobânzi și penalități

Inspecția fiscală ulterioară de la ANAF, cu ocazia unei rambursări de TVA, nu a luat în calcul stornarea facturii de 30 de milioane lei, motivând că în contabilitate figurează costuri semnificative. În consecință, ANAF a solicitat plata TVA aferentă diferenței de 30 de milioane respinse la plată de CNADNR

Din cauza pierderii comerciale neacoperite de CNADNR și a unei impuneri cadou din partea ANAF, contribuabilul a concediat sute de angajați și a încetat activitatea în România

Au urmat 14 ani de litigii: contestații, soluționarea contestației prin refacerea inspecției, o a doua contestație, judecată pe fond la Curtea de Apel soluționată în favoarea contribuabilului, casare cu trimitere spre rejudecare de către Înalta Curte

În fața acestui eșec, contribuabilul a intrat în faliment după 8 ani de la emiterea deciziei de impunere

A urmat o a doua judecată la Curtea de Apel, pierdută de către contribuabil și, în final, un recurs al contribuabilului, respins de Înalta Curte. La acel moment, bunurile contribuabilului fuseseră în mare parte valorificate

Nu este greu de crezut că speța ar părea imposibilă, iar jurisprudența CJUE de la cazul Elida Gibbs până azi atestă faptul că autoritatea fiscală nu poate percepe TVA peste suma efectiv încasată de la beneficiar. Cu alte cuvinte, TVA nu se stabilește după prețuri obiective, de piață sau la nivelul costurilor, ci trebuie să fie proporțional cu suma efectiv percepută pentru bunul sau serviciul respectiv, spune avocata

Toate dovezile au fost aduse în fața instanțelor în cei 14 ani. Doar în 2025, în cadrul procedurii de revizuire, Înalta Curte a anulat decizia de impunere din 2012

Revizuirea este o cale extraordinară de atac folosită în circumstanțe extreme și cu o rată de admisibilitate sub 2%

Acest 2% a răsunat ani de penitență și umilință cu legea în mână, însă nu poate repune contribuabilul în situația anterioară. S-au pierdut zeci de proiecte, sute de oameni au fost concediați, bunurile firmei au fost vândute. Societatea a continuat să lupte pentru a demonstra buna-credință și a evita atragerea răspunderii solidare a reprezentanților legali, explică avocata

Astfel de situații nu sunt rare în practică. La nivelul biroului se înregistrează în mod constant cel puțin două dosare strigătoare la cer în fiecare an

Prin urmare autoritățile trebuie să analizeze contextul din teren înainte de a propune modificări legislative de acest tip