Anul considerat una dintre marile enigme ale meteorologiei: anomaliile de atunci nu au putut fi explicate nici până în prezent
Cercetători din Berna, Elveția, și Gdansk, Polonia, au reluat studiul pentru a înțelege dramaticul declin al temperaturilor din ultimii șase secole. În perioada iernii 1739-1740, Eurasia și America de Nord s-au confruntat cu temperaturi cu până la 4 grade Celsius mai scăzute comparativ cu media actuală. Fascinant este că această anomalie climatică nu a găsit o explicație științifică până în prezent.
Această perioadă a fost caracterizată de ninsori abundente, care au dus la inundații devastatoare, distrugând culturile de cereale și cartofi din Europa. Consecințele au fost grave, incluzând o rată mare a mortalității în rândul animalelor domestice și o foamete ce a afectat întreg continentul european.
Un grup de cercetători de la universitățile din Berna și Gdansk a încercat pentru prima dată să reconstituie acest episod climatic ciudat, ce a avut loc între octombrie 1739 și a doua jumătate a anului 1740, pentru a descoperi mecanismele care au provocat neobișnuitele scăderi de temperatură. Cu toate simulările computerizate realizate, răspunsurile rămân însă evazive.
În studiul publicat în revista Climate of the Past, cercetătorii au colectat date privind condițiile meteorologice din acea perioadă, provenind de la observatoarele din Gdansk, Versailles, Berlin și Saint-Blaise. Aceste date au inclus informații despre temperaturile zilnice, presiunea atmosferică și oscilațiile climatice.
Astfel, specialiștii au observat o scădere dramatică a temperaturilor în vestul Europei, tendință ce s-a extins spre sud și est în lunile următoare. În iulie și august 1740, Europa a experimentat o vreme neobișnuit de rece, cu precipitații abundente și furtuni.
Pentru a explica aceste anomalii, cercetătorii au analizat datele privind diferențele de presiune atmospherică din zona Atlanticului de Nord, cunoscută sub numele de Oscilația Nord Atlantică (NAO), dar nu au reușit să identifice un tipar care să explice aceste fenomene climatice.
Un rezultat similar a fost obținut și prin analiza datelor referitoare la fenomenul El Nino. Cu toate acestea, autorii studiului au recunoscut că reconstituirea acestui fenomen din urmă cu aproape trei secole este incertă și plină de necunoscute. Din cauza acestora, cercetătorii au evaluat și diferențele de presiune atmosferică din zona Atlanticului de Est (EA), un fenomen comparabil cu NAO, dar ce se desfășoară de la est la vest.
În acest context, a fost observată o fază negativă neobișnuită în primăvara anului 1740, care poate explica ploile abundente din centrul și sudul Europei, precum și scăderea temperaturilor din nord. Totuși, conform concluziilor studiului, rămân multe necunoscute în această ecuație a schimbărilor bruște de temperatură, iar fenomenul EA nu poate oferi explicații complete.
Cercetătorii elvețieni și polonezi au examinat de asemenea rolul erupției vulcanice din masivul Tarumae, Japonia, care a avut loc în 1739 și a avut intensitate 5 pe o scară de 8. Totuși, acest fenomen nu a putut clarifica anomaliile climatice din emisfera nordică în acea perioadă.
Studiul indică faptul că neobișnuitele scăderi de temperatură din 1740 au fost urmate de alte două ierni extrem de reci, în 1741 și 1742, după o perioadă relativ caldă între 1730 și 1739. Cu toate datele disponibile, oamenii de știință nu au putut găsi o explicație pentru aceste anomalii climatice.
Deși fenomenul EA este considerat un factor principal pentru scăderile de temperatură de atunci, mecanismul exact care a condus la oscilațiile negative din 1740 rămâne totuși neclar.
Urmăriți pagina noastră de Facebook pentru a obține cele mai recente informații și curiozități din domeniul științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
