Ciuma a afectat semnificativ populația Europei cu 5.000 de ani în urmă, dar rămâne o întrebare importantă fără răspuns
Un nou studiu apărut în revista Nature afirmă că a descoperit motivul principal al scăderii drastice a populației din nordul Europei, o scădere avută loc între acum 5.300 și 4.900 de ani. Practic, culturile neolitice care au construit mega-structuri asemănătoare Stonehenge se aflau în pragul dispariției în acea perioadă, iar dovezile prezentate de cercetători sugerează că bacteria Yersinia pestis a fost responsabilă pentru acest declin demografic.
Cercetători din Suedia, Danemarca, Italia, Canada și Marea Britanie au analizat rămășițele osteologice a 108 indivizi din nordul Europei care au trăit acum circa cinci milenii. Analizele ADN au arătat prezența unei variante a bacteriei Yersinia pestis în 17% din aceștia.
Descoperirile realizate de cercetători se aliniază cu studiile arheologice anterioare, care arătau o reducere dramatică a populațiilor neolitice din nordul Europei. De fapt, aceste studii sugerau că populațiile neolitice au dispărut în proporție de 90% și au fost înlocuite de culturi provenite din stepele eurasiatice, fără a întâmpina o opoziție semnificativă.
Cel puțin trei valuri de ciumă au condus la dispariția a 90% din populația Europei de Nord
Cercetătorii care au realizat studiul publicat în Nature afirmă că, mai degrabă decât un singur episod major al ciumei, au existat valuri distincte de reapariție a bolii, unele dintre acestea manifestându-se pe parcursul a cel puțin șase generații.
Prezența bacteriei la un număr atât de mare de indivizi și omogenitatea versiunii bacteriene sugerează o răspândire rapidă a bolii. De asemenea, faptul că ADN-ul bacteriei se regăsește în principal pe dinți sugerează o infecție sângelui, ceea ce ar conduce la moarte rapidă.
Ipoteza conform căreia ciuma a dus la declinul semnificativ al populației nord-europene în perioada neolitică nu este o noutate. Totuși, este un subiect controversat. Un studiu din 2021 realizat de cercetători de la Universitatea din Kiel, Germania, și de la Universitatea din Riga a identificat o variantă a bacteriei Yersinia pestis la un vânător-culegător din regiunea baltică, care trăise acum aproximativ 5.000 de ani.
Acest studiu a sugerat că epidemii de ciumă în acea perioadă erau sporadice. Varianta bacteriei din momentul respectiv nu putea supraviețui în purici, care erau responsabili pentru marile focare de ciumă din Antichitate și Evul Mediu, astfel că nu putea provoca epidemii pe scară largă.
Ciuma era o parte a realității neoliticului, dar de ce s-a manifestat doar în nordul Europei?
Conform datelor recente din studiul publicat în Nature, varianta bacteriei putea supraviețui în păduchi. Aceasta ar fi fost calea principală de transmitere a bolii.
Cercetătorii mai sugerează că forma cea mai severă a infecției ar fi fost ciuma pneumonică, care infectează plămânii și se transmite prin secrețiile emise de persoanele afectate. Rata mortalității, în cazul cazurilor netratate, este extrem de ridicată.
O întrebare crucială rămâne însă fără răspuns: De ce a apărut boala doar în nordul Europei și nu și în alte regiuni ale continentului? O ipoteză sugerează că lipsa datelor concludente care să infirme sau să confirme reapariția bolii în alte zone ale Europei joacă un rol important. Este evident că sunt necesare mai multe studii de cercetare pentru a determina cât de răspândite au fost focarele de ciumă în perioada neolitică.
În urma acestor constatări, este clar că infecția cu Yersinia pestis nu era o apariție izolată în acea epocă. Totuși, pentru a înțelege cât de răspândită era versiunea neolitică a bacteriei, cercetătorii ar trebui să o readucă la viață, dar acest lucru implică riscuri semnificative.
