Conexiunea dintre ghețari și activitatea vulcanică: Schimbările climatice ar putea provoca erupții majore
Topirea ghețarilor ar putea contribui la o frecvență crescută a erupțiilor vulcanice, conform unui studiu prezentat miercuri la Conferința Goldschmidt 2025 din Praga, oferind informații noi potrivit Live Science, sursa fiind Agerpres.
Sute de vulcani localizați în Antarctica, Rusia, Noua Zeelandă și America de Nord sunt acoperiți de ghețari. Conform cercetătorilor, pe măsura încălzirii globale și a retragerii ghețarilor, acești vulcani ar putea deveni mai activi, având la bază analiza activității a șase vulcani din sudul statului Chile din perioada ultimei ere glaciare.
Frecvență și intensitate crescute ale erupțiilor
„Ghețarii limitează volumul erupțiilor vulcanilor subiacenți. Cu retragerea ghețarilor în urma schimbărilor climatice, studiul nostru sugerează că acești vulcani ar putea avea o activitate mai frecventă și mai intensă”, a declarat Pablo Moreno Yaeger, coordonatorul studiului și cercetător la Universitatea din Wisconsin-Madison.
Ipoteza privind impactul topirii gheții asupra vulcanismului există din anii 1970. Procesul este simplu: greutatea ghețarilor apasă pe crustă și mantaua terestră, iar retragerea ghețarilor permite extinderea gazelor subterane și a magmei, generând acumulări de presiune care pot duce la erupții vulcanice.
Se crede că acest proces a transformat semnificativ peisajul din Islanda, situată deasupra unei zone de divergență tectonică. Oamenii de știință au constatat în 2002 schimbări semnificative în activitatea vulcanică din Islanda, în contextul retragerii ghețarilor la sfârșitul ultimei ere glaciare, acum aproximativ 10.000 de ani, când vulcanii au erupt de 30-50 de ori mai frecvent decât înainte.
Cercetătorii au examinat șase vulcani din sudul statului Chile, inclusiv uriașul vulcan adormit Mocho-Choshuenco, pentru a observa cum au reacționat aceștia la retragerea calotei glaciare din Patagonia în urmă cu mii de ani.
Regiuni vulnerabile la erupții
Cercetătorii au utilizat ceasul izotopic rezultat din descompunerea radioactivă a argonului eliberat în timpul erupțiilor vulcanice și au studiat cristalele formate în interiorul rocilor magmatice aduse la suprafață în aceste evenimente.
Între 26.000 și 18.000 de ani în urmă, în timpul ultimei ere glaciare, calota glaciară a diminuat frecvența erupțiilor vulcanice, provocând acumularea unui enorm rezervor de magmă în subsolul regiunii sudice a Chile. Topirea ghețarilor a dus la o creștere a presiunii în interiorul acestui rezervor, care a fost eliberată ulterior prin formarea vulcanului Mocho-Choshuenco.
Acest fenomen de amplificare a erupțiilor vulcanice poate afecta întreaga planetă: 245 dintre vulcanii activi potențiali se află sub straturi de gheață de 5 kilometri, conform unui studiu din 2020.
„Factorul principal care contribuie la creșterea activității vulcanice este prezența unei grosimi mari de gheață deasupra unei camere de magmă, iar declanșatorul este retragerea ghețarilor, care reduce presiunea – o situație observată în prezent în zone ca Antarctica,” a explicat Moreno Yaeger.
Acesta a adăugat că regiuni precum America de Nord, Noua Zeelandă și Rusia pot experimenta efecte similare, subliniind importanța monitorizării atente a acestor zone.
