Cristian Popa, BNR: Analiză asupra „celui mai costisitor Paște din istorie”

Subiectul intens discutat în mass-media online și tradițională, precum și în contextul conferințelor economice, se referă la „cel mai costisitor Paște din istorie” și la „creșterea vertiginoasă a prețurilor”. Această temă se va amplifica în curând în spațiul public. De asemenea, va apărea și discuția despre cea mai ridicată inflație din Europa, deși România ocupă locul doi, după Ungaria, iar Polonia se află într-o situație similară, susține Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație al BNR.

Discuțiile sunt adesea dezechilibrate și slab argumentate. Unii influenceri de opinie, cu un discurs predominant negativ, sugerează că „situația este gravă și ne așteaptă o criză”, iar această percepție tinde să devină realitate, conform mesajului transmis.

Mesajele transmise de banca centrală sunt fundamentate și corecte din punct de vedere factual, dar, din păcate, lipsa lor de dramatism le face dificil de perceput în zgomotul mediatic.

Iată câteva puncte cheie:

• Repeatarea constantă a unor mesaje distorsionate sau eronate poate crea percepții deosebite față de realitate, inducând panică și frustrare. Aceasta nu transformă însă acele mesaje în adevăruri. Este important de reținut că știrile negative au tendința de a atrage mai multă atenție, generând virale și reacții puternice în rândul publicului. De aceea, trebuie să analizăm sfaturile cu discernământ.

• Inflația reprezintă o rată de creștere: de exemplu, la o inflație de 16,8%, costurile coșului de consum cresc cu aceeași proporție; în timp ce, atunci când inflația este de 5%, costurile continuă să urce, dar într-un ritm mai redus. Este important de menționat că o scădere a inflației nu presupune o ieftinire a prețurilor, ci doar o creștere mai lentă.

• Băncile centrale își doresc, de fapt, „cel mai costisitor Paște din istorie” anual, deoarece vizează o inflație pozitivă. Aceasta se întâmplă într-un mod transparent și conștient, pentru a preveni deflația. Cei mai mulți economiști sunt de acord că sistemul monetar actual funcționează astfel la nivel global. În România, politica vizează o rată de inflație de 2,5%, cu o marjă de plus/minus un punct procentual. Astfel, prețurile vor continua să crească de la an la an.

• Diferența corelată între 16,8% și 5% pentru coșul de consum este semnificativă: la 16,8%, prețurile se pot dubla în aproximativ 4 ani, în timp ce la 5%, acest lucru s-ar întâmpla în 14 ani. O inflație de 2% ar provoca dublarea prețurilor în aproximativ 35 de ani. Prin urmare, o inflație de 5%, chiar cu o tendință de scădere, nu justifică titluri alarmiste.

• Dacă ne jucăm cu datele, „inflația dublă” poate fi și de la 2% la 1%, cum se întâmplă în unele țări din zona euro, sau de la 16% la 8%, așa cum a fost cazul în România. Astfel, titluri ca „s-a dublat inflația!” rămân de actualitate.

• Întrebarea apare de ce suntem la 5% și nu la 2,5%? Răspunsurile includ incertitudinea ridicată, deficitul fiscal și o economie care încearcă să evite recesiunea. Creșterile salariale de 10-15% îngreunează scăderea prețurilor.

• Convergența către standardele economice europene este o realitate care influențează acest fenomen. Convergența economică nu poate avea loc fără o ajustare a prețurilor. Un exemplu ar fi serviciile de frizerie: pentru ca un frizer român să câștige la fel ca unul german, fie că prețurile trebuie să fie similare, fie că frizerul român trebuie să fie mult mai productiv.

• De asemenea, nimeni nu călătorește la München pentru o tunsoare ieftină, și invers. Din acest motiv, prețurile la servicii pot crește mai lent. În contrast, bunurile care pot fi exportate concurează pe piața liberă, având o tendință de ajustare rapidă la cerințele pieței.

• Tema nivelului prețurilor este discutată insuficient. România are în prezent cele mai mici prețuri din Uniunea Europeană, cu excepția Bulgariei. Indicele prețurilor, comparativ cu media UE pentru achizițiile gospodăriilor, este de 61,1%, cu Bulgaria la 59,2% și media Uniunii Europene fiind 100.

• Se pot întâmpla excepții când anumite produse din magazine au prețuri mai mari decât în Germania, generând neliniște pe rețelele sociale. Totuși, în medie, lucrurile stau astfel: este mai ieftin să trăiești în România.

• Inflația resimțită variază de la o gospodărie la alta în funcție de preferințe și de localizare, însă economiștii pot lucra doar cu date medii.

• Raportarea inflației la nivelul veniturilor este crucială. De exemplu, salariul mediu brut a crescut de la 6.000 la aproape 9.000 de lei în ultimii trei ani, o creștere de 50%. În 2024, inflația medie a fost de 5,6%, iar salariul mediu s-a majorat cu 11,4%, iar pensiile cu 40%. În total, prețurile au crescut cu 30%, salariile cu 48%, și pensiile cu 58%.

• Aceste aspecte indică faptul că putem face față cu brio încă unui „cel mai costisitor Paște din istorie” — fără panică și cu încrederea că inflația va continua să scadă. Previziunea este de 3,8% la finele anului, iar în anul următor, se așteaptă să reintrăm în parametrii de 3,5%.

BNR își îndeplinește îndatoririle. Totuși, pentru a asigura o scădere durabilă a inflației, este esențial să diminuăm deficitul fiscal și să reducem incertitudinea economică. Consolidarea fiscală devine o prioritate esențială pentru scăderea ratei inflației.

Explicarea acestor fenomene, deși simplă în teorie, se dovedește complicată într-un mediu în care senzaționalismul atrage. Totuși, este responsabilitatea băncilor centrale să continue să informeze. Această analiză a fost o încercare în acest sens.

Pentru viitor, promitem evitare a titlurilor de acest tip: „Informație surpriză de la BNR! Cursul a crescut cu 0,0002 lei.”