Crizele de furie la adolescenți: conectarea cu dezvoltarea creierului insuficient maturizat. Psiholog: „Părinții ar trebui să asculte fără prejudecăți și să colaboreze cu adolescentul pentru a găsi soluții, nu pentru a le impune!”

Crizele de furie, cunoscute și ca tantrumuri, nu se limitează doar la primii ani de viață, ci pot apărea și în perioada adolescenței. Psihologii subliniază că motivele pot fi diverse și că părinții trebuie să-și mențină calmul, chiar și în fața unor emoții intense. Dacă simt că nu fac față situației, este esențial să solicite ajutor. Uneori, crizele de furie pot semnala probleme mai grave, cum ar fi tulburări mentale, ce necesită intervenție specializată.

De obicei, tantrumurile se manifestă la copiii cu vârste între 1 și 3 ani, dar pot apărea și la adolescenți. „Acestea se prezintă similar cu cele ale copiilor mici: țipete, lovituri din picior și comportamente sfidătoare. Alteori, adolescenții pot alege să se izoleze, simțindu-seți neînțeleși și fără suport din partea părinților”, explică psihologul Miruna Jovin.

De la creierul insuficient dezvoltat la tulburări mentale

Deși simptomele crizelor de furie sunt asemănătoare cu cele din copilărie, cauzele sunt diferite. Acestea derivă din schimbările hormonale și din dezvoltarea incompletă a zonei creierului responsabilă de autocontrol. „Cercetările arată că această parte a creierului continuă să se dezvolte în adolescență. Factorii de mediu, cum ar fi examenele importante sau relațiile cu autoritățile și colegii, pot influența, de asemenea, apariția acestor crize”, adaugă Miruna Jovin.

Psihologul mai subliniază că atunci când „tantrumurile devin frecvente, intense, durează prea mult și afectează viața de zi cu zi, acestea pot indica tulburări mentale, iar părinții ar trebui să consulte specialiști pentru a aborda cauza reală, nu doar simptomele.”

„Este perfect normal să simți furie, dar nu este acceptabil să înjuri sau să lovești…”

Cum ar trebui să reacționeze părinții în fața tantrumurilor? „Ar trebui să procedeze similat cum făceau în copilărie: să identifice împreună cu adolescenții factorii declanșatori ai emoțiilor intense. Acest lucru se poate realiza după ce tantrumul s-a încheiat, printr-o discuție în care se vor aborda limitele și se va sublinia că toate emoțiile sunt acceptate, dar nu toate comportamentele sunt permise. Este în regulă să te simți furios, dar să înjuri sau să îți agresezi părintele nu este acceptabil”, precizează Miruna Jovin.

O lecție crucială pentru părinți este menținerea calmului. „Ei trebuie să fie un sprijin constant pentru copii și să nu uite că situația nu este despre ei, ci despre emoțiile prin care adolescentul trece. Este important ca părinții să comunice deschis, să asculte fără prejudecăți și să găsească soluții împreună cu adolescentul, nu să impună decizii. De asemenea, când părinții se simt copleșiți, este esențial să solicite ajutor, atât pentru ei, cât și pentru copii”, concluzionează psihologul.

Strategii utile pentru gestionarea situațiilor dificile

Rachna Parmar, o bloggeriță recunoscută din India, împărtășește din experiența sa ca mamă de adolescenți și soluțiile sale pentru a gestiona tantrumurile. În primul rând, își face timp pentru interacțiuni de calitate cu familia, deoarece consideră esențial să împărtășească gânduri și neliniști, ajutându-i astfel pe adolescenți să înțeleagă că sunt importanți.

Un alt aspect important este sănătatea. „Am început să le ofer multivitamine pentru a compensa potențialele deficiențe.”

Exercițiile de relaxare joacă, de asemenea, un rol semnificativ. „I-am învățat să respire profund atunci când se simt copleșiți sau lipsiți de concentrare și în general, când experimentează neliniște.”

Răbdarea este crucială în descoperirea problemelor. „Am descoperit că fiul meu era supărat din cauza mutării celui mai bun prieten. El suferea din causa despărțirii și a avut dificultăți în a-și face alți prieteni. De asemenea, un coleg din școală îl hărțuia. I-am sugerat să-l ocolească, dar strategia a avut un efect limitat. Acum încearcă să se integreze într-un alt grup cu care are multe lucruri în comun. Știm că acest proces necesită timp și răbdare.”

Respectarea regulilor, esențială!

Negocierea cu un adolescent cu dispoziție volatilă poate fi o provocare, însă este important să se mențină respectarea regulilor. Copiii răspund mai bine când știu care sunt regulile clare.

Pe lângă înțelegerea emoțiilor copiilor, este crucial și să recunoaștem emoțiile părinților. Acceptarea acestora este o parte esențială. „Ca părinte, experimentezi o gamă variată de emoții, de la frustrare la milă. Este esențial să înțeleg pe deplin aceste sentimente fără a mă învinovăți. Menținerea calmului este un alt factor important. După ce situația s-a calmat, putem discuta despre cum putem preveni astfel de evenimente sau, măcar, cum să le reducem intensitatea. Este important să înțelegem factorii declanșatori și să aplicăm tehnici de relaxare care ajută la controlul răspunsului emoțional pe termen lung.”

Crizele de furie nu sunt niciodată despre părinți, ci despre copilul lor, conform specialiștilor.

„Deși poate fi ușor să interpretezi criza copilului tău ca pe un atac personal, este important să înțelegi că totul se află în legătură cu copilul tău. Întreabă-te în acele momente: „Ce este cu adevărat important, ce cred ceilalți despre mine sau ce ar face un părinte eficient în acest moment?”

Dacă un părinte se confruntă cu o astfel de situație în public, poate explica că adolescentul are dificultăți, poate să se scuze și să evite atenția, îndreptându-se către mașină sau acasă. Dacă se întâmplă acasă, părintele poate alege să părăsească încăperea. Ceea ce este esențial este ca reacțiile să fie rapide și practice, fără a acorda atenție excesivă crizei de furie, fie ea pozitivă sau negativă.

SURSA FOTO: Dreamstime.com.