Cruelitate extremă în Imperiul Roman – Prima dovadă a duelului dintre un gladiator și un leu a fost descoperită
Urmele de mușcături găsite pe scheletul unui gladiator roman din urmă cu 18 secole reprezintă prima dovadă arheologică a unei confruntări directe cu un leu, conform unei cercetări bazate pe o descoperire accidentală realizată în orașul britanic York.
Deși confruntările dintre gladiatori și feline mari, precum lei și urși, sunt documentate în scrierile antice și ilustrate pe mozaicuri, până acum nu existau dovezi solide din rămășițele umane care să valideze că astfel de lupte au avut loc în cadrul spectacolelor populare din perioada Imperiului Roman.
Informațiile au fost aduse în atenție de publicațiile BBC și Guardian, iar studiul a fost publicat în revista de specialitate PLOS ONE.
Rămășițele umane au fost scoase la iveală în timpul săpăturilor din 2004, pe Driffield Terrace în York, un loc considerat acum a fi singurul cimitir roman de gladiatori bine păstrat din întreaga lume.
Această descoperire a fost rezultatul unei renovări de grădină efectuate de un cuplu din York, care a dat peste oase umane în timpul lucrărilor. Arheologii au extras până acum rămășițele a 80 de indivizi, toți tineri și decapitați, cu răni grave ce semnalizau confruntări violente.
Analiza scheletului unui tânăr arată că perforațiile și urmele de mușcătură de pe osul bazinului au fost cel mai probabil cauzate de un leu.
Scheletul, denumit în cursul studiului 6DT19, prezenta urme de mușcături atribuite unui animal de mari dimensiuni.
Bărbatul avea între 26 și 35 de ani și a fost înmormântat într-un mormânt împreună cu alți doi indivizi, alături de care erau depuse oase de cal. Rămășițele arătau semne de perforare la nivelul pelvisului.
După ani de cercetări medico-legale, s-a stabilit că leul a fost animalul care a provocat mușcătura, aplicată aproape de momentul decesului.
Cercetătorii au folosit literatura medicală și de medicină legală pentru a identifica trăsăturile mușcăturilor animalelor, dar colaborarea cu grădini zoologice din Marea Britanie s-a dovedit a fi esențială. Aceste instituții le-au oferit rămășițe de cal consumate de gheparzi, lei, tigri și leoparzi pentru comparație.
Gladiatorii din Roma se confruntau adesea între ei, dar existau și luptători care se luptau cu animale periculoase și exotice în cadrul acestor spectacole macabre.
Sume mari erau cheltuite pentru aducerea leopardilor de la distanțe mari, iar luptele din arene erau un divertisment extrem și un simbol al puterii Imperiului.
Studiul publicat în PLOS ONE poartă titlul: Dovezi osteologice unice pentru combaterea uman-animal în Britannia Romană.
Sursa foto: Dreamstime.com
