Cum poate fi estimată înălțimea unui copil la maturitate? Factori care influențează dezvoltarea înălțimii și aspecte de monitorizat

Monitorizarea înălțimii unui copil este o preocupare constantă de la naștere până la atingerea maturității. Deși ereditatea are un impact semnificativ asupra înălțimii, existând de regulă o corelație între înălțimea părinților și a copiilor, există și alți factori care influențează creșterea. Există chiar și metode medicale pentru a prezice înălțimea pe care o va atinge copilul.

Cât de înalt va fi copilul la maturitate? O întrebare care îi preocupă pe părinți și tineri deopotrivă. Expresii precum „Mănâncă tot ca să te dezvolți” sau „Sportul contribuie la creștere” sunt frecvent folosite. Acestea nu sunt doar simple mituri; ele se bazează pe un indicator esențial, hormonul de creștere (hGH - hormonul uman de creștere), care joacă un rol crucial în modul în care organismul utilizează nutrienții pentru a genera energie. Nivelul de hGH variază pe parcursul zilei și este influențat de activitatea fizică, somn, stres și alimentație.

Importanța genetici familiare în creștere

Înălțimea și tiparele de dezvoltare ale copilului sunt adesea similare cu cele ale părinților. Genetica reprezintă cel mai mare factor în procesul de creștere. Este important să considerați înălțimea altor membri ai familiei, rata și vârsta de creștere în copilărie. De asemenea, este relevant să observați dacă ați fost mai scunzi în perioada școlară, dar ați continuat să creșteți ulterior. Aceste aspecte oferă informații relevante medicului pediatru.

Fetele prezintă o creștere semnificativă între 10 și 14 ani, multe dintre ele atingând înălțimea adultă până la 14 sau 15 ani. La băieți, procesul de creștere variază de la primii pași până la stadiul de adulți, cu pubertatea reprezentând cea mai semnificativă etapă de dezvoltare.

Vârsta osoasă ca predictor al creșterii

Copiii continuă să crească până când cartilajele de creștere se închid. O radiografie a pumnului poate oferi informații despre starea acestor cartilaje.

De exemplu, un băiat de 14 ani cu o vârstă osoasă de 17 ani, din cauza pubertății timpurii, va avea un potențial de creștere mic. În contrast, un băiat de 17 ani cu o vârstă osoasă de 15 ani poate continua să crească, având încă rezerve de creștere. La fetele cu o vârstă osoasă de 14 ani și jumătate, se consideră că au atins potențialul maxim de creștere.

Alte influențe asupra creșterii copiilor

Diferite aspecte pot avea un impact asupra înălțimii, printre care:

• Alimentația: copiii cu o nutriție deficitare sunt adesea mai scunzi. Totuși, apare posibilitatea de recuperare când aceștia încep să fie hrăniți corespunzător vârstei și nevoilor lor.
• Dezechilibre hormonale: niveluri scăzute de hormoni tiroidieni sau ai creșterii pot conduce la o dezvoltare mai lentă și la o înălțime adultă mai mică.
• Medicamente: utilizarea pe termen lung a unor medicamente, cum ar fi corticosteroizii, poate încetini rata de creștere.
• Afecțiuni cronice: problemele de sănătate care persistă, cum ar fi fibroza chistică, boala renală sau boala celiacă, pot determina o înălțime finală mai mică. Copiii care au avut leucemie, de exemplu, pot prezenta, de asemenea, o înălțime mică la maturitate.

Deoarece tiparele de creștere sunt în mare măsură moștenite genetic, înălțimea „normală” variază semnificativ.

Metode alternative de estimare a înălțimii finale a copilului

Radiografia pumnului rămâne metoda standard pentru determinarea vârstei osoase, dar sunt disponibile și alte metode pentru o estimare a înălțimii înălțimii finale.

Metoda 1: Dublarea înălțimii copilului la 2 ani

Aceasta este o metodă simplă prin care se poate prezice înălțimea finală a unui copil: se înmulțește cu 2 înălțimea de la vârsta de 2 ani. Pentru fete, se poate dubla înălțimea de la 18 luni. Deși populară, nu există dovezi solide care să susțină precizia acestei metode.

Metoda 2: Media înălțimii părinților

Această metodă este puțin mai complexă: se adună înălțimea mamei și tatălui în centimetri, apoi se împărțește la 2. La rezultat se adaugă sau scade:

• pentru băieți – adăugați 6 centimetri
• pentru fete – scădeți 6 centimetri

Această estimare este rezonabil de precisă, dar are o marjă de eroare de aproximativ patru centimetri. În general, cu cât părinții sunt mai înalți, cu atât copilul va fi mai înalt, și invers.

Metoda 3: Graficele de creștere

Graficele de creștere sunt instrumente utile pentru medici, mai puțin pentru părinți. Ele măsoară înălțimea, greutatea și circumferința capului de la naștere, arătând dezvoltarea fiecărui copil în contextul sănătății lor. Aceste măsurători permit medicului să determine dacă alimentația copilului este adecvată și dacă există posibile probleme de sănătate.

Pediatrii folosesc graficele de creștere standardizate pentru fiecare vizită de control a copilului. Acestea sunt de asemenea utile pentru a evalua debutul pubertății, care apare la vârste mai mici decât în trecut. Graficele de creștere pot indica dacă dezvoltarea precoce a copilului este în limite normale.

Dacă apar probleme de creștere, când să consultați medicul?

Dacă aveți nelămuriri privind înălțimea copilului, este recomandat să discutați întâi cu medicul pediatru. Acesta poate solicita teste suplimentare, precum radiografii sau analize de laborator pentru a identifica și trata eventualele probleme de creștere.

Excesul de hormon de creștere în copilărie poate conduce la gigantism, iar deficitul la nanism. Ambele probleme pot fi gestionate eficient dacă sunt diagnosticate devreme. Este important de reținut că, odată ce pubertatea este încheiată, creșterea se oprește. Un adolescent scund are puțin timp pentru a recupera înălțimea, în timp ce un copil mai tânăr poate beneficia de tratament pentru a crește.

Sursa foto: Dreamstime.com