Deficite ascunse, întâlniri secrete în bucătăriile hotelurilor și dispute lungi. O incursiune în culisele salvării Greciei de la faliment, povestită de Angela Merkel.
Joi 11 februarie 2010, președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a convocat liderii la o reuniune extraordinară la Bruxelles. Cu o zi înainte, Sarkozy o contactase pe Merkel la ora 12:30, potrivit amintirilor ei, arătând îngrijorare față de situația Greciei și susținând că înainte de întâlnirea de a doua zi ar fi util ca un grup restrâns să discute cu Dominique Strauss-Kahn, șeful FMI.
Papandreou s-a întâlnit în mare taină cu Dominique Strauss-Kahn, pe atunci director FMI, la Davos, într-o bucătărie.
La scurt timp după preluarea mandatului, în octombrie 2009, guvernul condus de Giorgos Papandreou a analizat situația financiară și a anunțat public că deficitul bugetar al Greciei era de 12,7% din PIB, nu 3,7% cum se zvonise în primăvară. La finalul lui 2009, Papandreou a cerut ajutorul directorului general al FMI, Dominique Strauss-Kahn.
Întâlnirea dintre Papandreou și Strauss-Kahn a avut loc la Davos în ianuarie 2010, într-o bucătărie discretă pentru a evita atragerea atenției. Cei doi au discutat despre cât de mult sprijin financiar ar avea nevoie Grecia, iar șeful FMI i-a spus premierului grec că nu își poate asuma responsabilitatea în locul grecilor deoarece Grecia face parte din zona euro, sugerând să se adreseze Comisiei Europene.
Într-o convorbire telefonică, Merkel i-a spus lui Sarkozy că nu vede o soluție clară pentru Grecia a doua zi și că o întâlnire fără un obiectiv bine definit ar fi contraproductivă, după cum relatează amintirile ei.
Mai târziu în acea după-amiază, Merkel l-a sunat pe Papandreou. Acesta a declarat că situația Greciei este tensionată, dar nu i se părea că era nevoie urgentă de acțiune, își amintesc fostul cancelar și consilierii lui.
Nu mi-a fost clar în ce ar trebui să constea acest ajutor, dar Sarkozy continua să susțină că Grecia trebuie ajutată.
A doua zi dimineața, cancelarul a zburat la Bruxelles într-o întâlnire cu Van Rompuy, Barroso, Papandreou, Sarkozy și Trichet. S-au așezat în fotolii iar fiecare a primit un espresso belgian și apă.
Președintele BCE a vorbit primul și a explicat că Grecia nu va mai putea beneficia curând de finanțare din piață. Trichet a încheiat afirmând că Grecia trebuie sprijinită acum, altfel nu există nicio garanție că va putea să împrumute bani pe piață până în primăvară.
Nu mi-a fost clar în ce ar trebui să constea acest ajutor, dar Sarkozy continua să susțină că Grecia trebuie ajutată.
Merkel a întrebat: în ce ar trebui să constea acest ajutor, iar Trichet a răspuns: Grecia are nevoie de fonduri.
În esență am ajuns la miezul problemei, își amintește canceloarul german. Grecia avea nevoie de bani. O condiție importantă pentru intrarea Germaniei în zona euro a fost ca fiecare guvern să-și asume responsabilitatea pentru rambursarea datoriilor. Toată lumea cunoștea cadrul juridic, dar parecea că interesul era dictat de alte considerente.
Ea a informat imediat ceilalți participanți că nu va oferi bani în nicio formă.
Am observat că Papandreou nu exprimase o cerere clară; i-am spus direct ce își dorește. Răspunsul a fost că nu vrea nimic.
Trichet devenise anterior mai vehement și pleda pentru sprijin; dacă nu se acorda ajutor, alte țări din zona euro ar fi fost în pericol. Barroso era de acord, fiind familiar cu situația din Portugalia. În acel moment, mă întrebam de ce nu pun presiune direct pe Grecia.
Papandreou a răspuns că are nevoie de timp. Reacția lui mi s-a părut incredibilă.
L-am întrebat pe Papandreou când va prezenta Comisiei planurile de economisire de 4 din 100 din PIB; acesta a spus că acesta este cel mai important obiectiv în acel moment.
Papandreou a reiterat că are nevoie de timp. Reacția lui mi s-a părut surprinzătoare; era clar că era nevoie de acțiune, dar părea că are toată autoritatea pentru a amâna decizii.
Am discutat aprins, aproximativ două ore, în engleză, franceză și germană. interpreții abia țineau pasul cu traducerile.
Pentru mine a fost esențial să includ FMI-ul: personalul său are experiență și va evalua propunerile Greciei într-un mod mai obiectiv decât instituțiile europene. Îngrijorarea era ca UE să fie prea indulgentă cu Grecia.
Trebuia să ne asigurăm că nicio altă țară UE nu poate raportaa în mod eronat deficitele sale vreodată.
Situația s-a schimbat pe 23 aprilie, când s-a făcut public faptul că deficitul Greciei va depăși 15% din PIB.
Prim-ministrul Papandreou se afla pe Kastellorizo, o insulă mică lângă coasta turcească, în loc să fie în Atena, și a fost nevoit să comunice starea economiei. Sub un soare strălucitor, în preajma portului pitoresc, a anunțat că Grecia va solicita sprijinul Eurogrupului și FMI. A descris viitorul ca pe o nouă odisee și a afirmat că știu calea spre Itaca și au cartografiat apele, o referință la cei zece ani de drum lung după Troia, spune Merkel.
Merkel își amintește că această referință despre Itaca a fost interpretată ca o paralelă cu aventurile lungi ale lui Ulise, după bătălia de la Troia, fiind o imagine care rămâne în memoria fostului cancelar german.
